De ce depresia şi anxietatea sunt atât de des întâlnite în cazul copiilor şi adolescenţilor?

În calitate de terapeut, deseori sunt întrebat de ce depresia şi anxietatea sunt atât de des întâlnite în cazul copiilor şi adolescenţilor. Explicaţia – aproape sigur cea mai respinsă – este dezinteresul tot mai mare faţă de Dumnezeu şi religie.

Văd consecinţele acestui fapt în practică, aproape zilnic. Şi aceasta nu este doar observaţia mea personală. Un studiu pe 5.000 de persoane, efectuat de Universitatea Harvardîn 2018, a cercetat modul în care principiile religioase afectează sănătatea mintală a copiilor. Studiul a relevat faptul că acei copii care frecventează un serviciu religios cel puţin o dată pe săptămână au avut punctaj mai mare la măsurătorile psihologice şi un risc mai mic de a dezvolta boli mintale. Frecventarea săptămânală a unui serviciu religios a fost asociată, de asemenea, cu o rată mai mare de voluntariat, probabilitate scăzută a folosirii drogurilor şi relaţii intime timpurii, precum sentimentul de a avea un scop.

Totuşi, în ciuda dovezilor că implicarea religioasă duce la comportamente pozitive, Gallup Inc., raportează faptul că în Statele Unite s-a înregistrat o scădere cu 20% a ratei de participare la serviciile religioase formale, în ultimii 20 de ani. În 2018, American Family Survey (un studiu anual ce implică 3.000 de americani) a făcut de cunoscut faptul că aproape jumătate din adulţii cu vârsta sub 30 de ani nu se identifică cu nicio religie.

Din punct de vedere pur psihologic, aceasta nu este o tendinţă bună. Nihilismul – credinţa în nimic – este un fertilizator bogat pentru depresie şi anxietate. În contrast, credinţa în Dumnezeu – o figură protectoare care ne iubeşte – este o sursă nepreţuită de susţinere şi confort. Adesea sunt întrebat de părinţi: „Cum să vorbesc cu copilul meu despre moarte, când eu nu cred în Dumnezeu sau Rai?” Răspunsul meu este mereu acelaşi: „Prefă-te!” (că crezi – n.t.).

Sunt atâtea lucruri pe care eviţi să le spui copiilor tăi în totalitate. De exemplu, dacă copiii tăi aud despre o tragedie care s-a întâmplat în comunitatea voastră, le spui că aşa ceva nu li se va întâmpla lor niciodată. Nu avem un glob de cristal şi nu putem şti ce lucruri rele li se vor întâmpla copiilor noştri şi, totuşi, îi liniştim printr-o poveste plină de speranţă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru a crede în Dumnezeu şi în Rai. Chiar dacă tu crezi că, atunci când viaţa ta se va sfârşi, oasele tale se vor preface în cenuşă şi te duci în neant, astfel de credinţe nu îi ajută pe copii ba, dimpotrivă, îi sperie şi produc anxietate despre moarte şi modul de a muri. Credinţa într-un Dumnezeu bun şi Rai îi ajută pe copii să îşi depăşească frica.

În vremea aceasta, a familiilor destrămate, a părinţilor nepăsători, violenţei în şcoli şi predicţii de coşmar despre încălzirea globală, imaginaţia joacă un rol important în abilitatea copiilor de a face faţă diferitelor situaţii. Este mult mai bine ca copiii să își folosească imaginația pentru a construi ceva pozitiv – cum ar fi un Dumnezeu căruia îi pasă de noi – decât ideea întunecată, nihilistă, că nu există creator și protector și nici un scop existenței noastre.

De asemenea, sunt întrebat frecvent cum pot părinții insufla recunoștință și empatie copiilor lor. Din nou, cel mai bun răspuns este implicarea într-o religie organizată. Toate credințele tradiționale încurajează recunoștința și empatia ca antidoturi pentru drepturi și egoism. Acestea sunt elementele de bază ale caracterului puternic. De asemenea, protejează împotriva depresiei și anxietății. În plus, religia oferă copiilor o șansă pentru comunitate. A fi cu oameni care își împărtășesc credința poate acționa ca un tampon împotriva goliciunii și izolării culturii moderne. Acest lucru este mai necesar ca oricând într-o lume în care adolescenții pot avea sute de prieteni virtuali și puțini prieteni reali.

Iar religia ajută copiii să învețe grija, autocontrolul și disciplina. Copiii voștri mici ar putea să nu știe că intră într-o casă de cult, dar știu că ar trebui să acționeze într-un mod adecvat atunci când sunt acolo. Trebuie să-și relaxeze corpul și să-și liniștească mintea. Este adevărat că, dacă te simți ambivalent cu privire la Dumnezeu și la religie, copiii tăi vor urma, probabil, exemplul tău. Cu toate acestea, dacă practicați religia sau vă trimiteți copiii la o școală religioasă știind că este bine pentru ei, s-ar putea să vă surprindeți și să obțineți și ceva semnificativ din acest fapt. Cu alte cuvinte, copiii voștri vă pot readuce la credință. Cu siguranță merită un experiment de acest gen de dragul lor și al vostru.

Să aveţi în vedere încă un argument: dacă luați în serios ideea că copiii voștri ar trebui să fie liberi să aleagă sau să respingă pe Dumnezeu și religia, aceștia trebuie să fie expuși lui Dumnezeu și religiei. Cum altfel vor putea face o alegere liberă și informată? Trăim într-o societate competitivă, stresantă, care idealizează materialismul, egoismul și conexiunea virtuală, mai degrabă decât reală. A avea o comunitate religioasă și a crede în Dumnezeu este cel mai bun antidot pentru toate acestea. Nu puteți controla dacă copiii aleg să continue să practice ce au învăţat, mai târziu, adulți fiind. Dar măcar dați-le șansa să creadă în Dumnezeu și să găsească mângâiere în religie. O merită.

Sunt psihanalistul Erica Komisar și autorul cărții „Little Chicken The Sky is not Falling:Raising Resilient Adolescents in the New Age of Anxiety” („Puiule, nu se prăbuşeste cerul –creşterea adolescenţilor rezilienţi într-o eră a anxietăţii” – n.t.) pentru Universitatea Prager.

Tradus de Edictum Dei 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.