Costel Ghioancă: „Niciodată…! – 20 de ani de la atacul terorist asupra turnurilor gemene din New York”

Family members gather for the annual 9/11 Memorial and Museum anniversary ceremony in New York, NY on Tuesday, Sept. 11, 2018. Photo by Ben Hider, 9/11 Memorial

11 Septembrie 2001 sau, pe scurt, 9/11. A fost o zi pe care omenirea nu o vom uita curând. Planeta întreagă era zguduită de știrea – urmărită live – că două avioane civile, deturnate de teroriști, au lovit în plin turnurile gemene ale complexului World Trade Center din New York.

Urmările au fost catastrofale: mii de vieți omenești risipite (imaginile cu oamenii care săreau din turnuri pentru a fugi din calea flăcărilor mi-au rămas și acum în minte), pierderi financiare colosale dar, mai ales, panica, da, panica! Umbra fricii a cuprins toată planeta și nu aș putea spune că ne-am revenit după acel episod.

După dezastrul 9/11, milioane de oameni, în frunte cu liderii marilor țări ale lumii, s-au unit sub sloganul „Never again! / „Niciodată din nou!”. Ce s-a întâmplat la World Trade Center nu ar trebui și nu poate să se mai repete! Suna ca un fel de declarație informală a drepturilor omului, asemănătoare celei formulate la 10 decembrie 1948. Atunci, liderii lumii au analizat ororile produse de cele două războaie mondiale și au spus răspicat „Never again!”. Și totuși, planeta noastră a continuat să sângereze!
La fel s-a întâmplat și în cei 20 de ani care au trecut de la 9/11. „Never again!” nu a oprit șirul atacurilor teroriste. Au urmat atacurile din Indonezia, cele de la Școala Beslan din Rusia, bombele detonate în trenurile din Madrid, atacurile lui Breivik în Norvegia, bombele de la maratonul din Boston, Charlie Hebdo și, din păcate, multe altele! De fiecare dată, planeta a rostit „Never again!”, dar bombele au continuat să explodeze și lacrimile au continuat să curgă.

Acestea sunt faptele. Cum să le interpretăm? Cum să citim astfel de file întunecate ale istoriei?

Cred că aceste incidente îngrozitoare ne spun ceva despre natura depravată a omului. Politicile publice, forța militară, măsurile de securitate și nici măcar bunele intenții nu pot opri răul din inima omului. Răul iese la iveală oriunde în lume și, în anumite cazuri, ia forme extreme, de tip terorist. Chiar dacă este un adevăr dureros, nu-l putem ignora. Umanitatea are de luptat cu acest monstru al răului oriunde și oricând.

Pe de altă parte, strigătul „Never again!”, repetat mereu și mereu în istorie, îmi spune că omul refuză să se resemneze. Este ceva înlăuntrul său care-i spune că nu putem face pace cu răul. În ciuda materialismului proclamat în societatea modernă, omul are încă un simț și niște repere ale moralității. Știe, sau cel puțin intuiește, că anumite lucruri nu se fac. Nu poți, pur și simplu, să masacrezi fără milă bărbați, femei și copii! Așa ceva nu se face!

Reacționând față de răul din lume, oamenii profețesc – cei mai mulți fără să vrea – despre adevărata lume a lui „Never again!”, o lume pe care Hristos însuși o pregătește copiilor Săi: „Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie și zicea: «Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.»” (Apocalipsa 21:3-4).

Speranța noastră nu este utopică. Există o lume a păcii și a fericirii eterne, dar nu pe acest pământ. Doar atunci când vom păși pragul cerului fiecare dintre noi va fi rostit, pentru ultima dată, „Never again!”

Costel Ghioancă, pentru Edictum Dei

Nici un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.