Fiecare creștin își mărturisește credința sau este un impostor

Acest text o transcriere dupa cuvântarea ținută de Galvin Calver, directorul Alianței Evanghelice din Marea Britanie, la Adunarea Anuală a Alianțelor Evanghelice din Europa din 2021

 Dumnezeul nostru este Atotputernic, creștinismul nu poate fi înlăturat iar noi suntem obligați să-i împărtășim mesajul. În Fapte 5:21 se spune că Soborul fost convocat. Soborul era un Consiliu evreiesc format din oameni bogaţi, inteligenţi, și bine îmbrăcaţi.

Membrii Soborului stăteau în cerc și au trimis după apostoli. Mesagerii s-au întors și le-au spus: „Nu sunt acolo!” Soborul întreabă: „Era ușa deschisă, nu-i aşa?” „Nu!” „S-au spart pereții închisorii?” „Nu!”

„I-ai văzut pe vreunul din ei să fie pe undeva, oriunde?” „Nu!” „Unde sunt?” „Nu știm”.

Ce moment, prieteni! Am blocat acest consiliu evreiesc de genii încercând să rezolve un singur lucru: unde sunt apostolii?

Nimeni nu știe ce să facă. Tensiunea este la maxim…. până când cineva se uită pe fereastră și spune: „Surpriză! Sunt aici!” „Ce fac ei?” întreabă Soborul. „Fac lucrul pentru care i-aţi pus în închisoare”.

Vedeți, atunci când Evanghelia lui Isus intră în inima voastră, aceasta se revarsă tuturor celor din jurul vostru. Suntem obligați să o mărturisim şi altora. Noi, ca Alianță Evanghelică, ca oameni  ai „veștii bune”, trebuie să  încurajăm pe fiecare creștin să împărtășească şi altora speranța pe care o au în Isus.

Boabele de nisip arată similar de la distanță, dar de aproape, sunt complet diferite. La fel este şi cu oamenii. Fiecare creştin trebuie să-şi facă partea pentru ca Marea Trimitere (Matei 28:19) să se îndeplinească.

Este nevoie ca fiecare creştin să vorbească despre Isus. Am făcut cu siguranţă lucrurile în mod greşit în Marea Britanie. Am asociat evanghelizarea unui anumit tip de personalitate. Am făcut din mărturie o lucrare la care doar anumiţi creştini, cei „calificaţi”, sunt chemaţi când de fapt fiecare creștin este ori un martor ori e un impostor.

Pentru a mărturisi pe Isus avem nevoie şi de introvertiți şi de extrovertiți și de toate tipurile de personalităţi care există între acestea două. Avem nevoie de toți pentru a mărturisi.

Am apelat mai demult la un expert în pasiune, pentru că eram îngrijorat că nu mai eram suficient de pasionat. Aceasta mi-a spus: „Știi cum poți spune despre ce sunt pasionați oamenii?” Am spus: „Da! Te uiţi pe ce își cheltuiesc banii. ” Ea a spus: „Nu, felul în care îți cheltuieşti banii este în întregime condiționat social.

Există două moduri în care poţi spune despre ce sunt pasionați oamenii: în primul rând, observi cum își petrec timpul; nu este nimic altceva mai prețios decât timpul. Și în al doilea rând, asculţi despre ceea ce le place să vorbească.

Este imposibil să porţi o conversație de jumătate de oră cu cineva și să nu auzi din gura lor ceea ce îi pasionează cel mai mult.”

Deci, întrebarea pentru noi ca lideri și pentru oamenii pe care îi conducem este „Suntem destul de îndrăgostiți de Isus? Suntem suficient de captivaţi şi pasionaţi de Domnul încât nu putem să nu vorbim despre El atunci când suntem înconjuraţi de oameni? ”

În această perioadă de pandemie, am văzut tot felul de schimbări și creșteri: biserica online a explodat. Dar ceea ce am văzut cu adevărat în toată Europa este o creștere a conştientizării vremelniciei noastre.

Perceperea mortalității este o conștientizare a propriei fragilități ca ființă umană. Este o conștientizare că s-ar putea să mori și, prin urmare, s-ar putea să ai nevoie de ceva mai mare decât doar de tine însuți. În mod normal acest lucru se întâmplă atunci când au loc războaie, dar în aceste ultime 18 luni am trăit cu toții cu o conştientizare a mortalității pe propriile noastre canapele.

Știrile abundă de infectaţi şi morţi. Oamenii care nu s-au gândit niciodată în mod serios la moarte, îi văd acum gheara încleştată. Răspundem acum la întrebările pe care lumea nu le-a adresat de mulți ani.

Oamenii întreabă, trebuie să ne asigurăm că noi le răspundem. Deci, chiar acum, cred, terenul este mai fertil pentru evanghelizare decât a fost vreodată în viața mea. Și peste un an, dacă nu profităm din plin de acest lucru acum, societatea îşi va continua drumul.

Pentru mulți ani, Europa a fost uscată și închisă pentru Evanghelie,  acum este mai deschisă ca niciodată.

Să construim Împărăția lui Dumnezeu în Europa. Să profităm de ocazie chiar acum. Să aducem speranță pentru că oamenii caută speranță. Am avut recent o dezbatere cu doi atei și nu mi-au oferit nicio speranță.

Au venit la mine la final și tot ce le-am spus a fost: „Aduc speranță în ceea ce se simte ca o situație fără nici o speranță. Speranța are un nume, iar numele său este Isus ”.

Dumnezeul nostru este atotputernic. Cu El nimic nu este imposibil. Indiferent de ce ni se întâmplă la nivel individual, creștinismul nu poate fi stârpit. Trebuie să încurajăm întreaga Biserică, deoarece toți creștinii sunt obligați să mărturisească.

Să profităm la maximum de acest moment pe care îl avem, cu cei din jurul nostru care pun întrebările la care noi răspundeam de ani de zile fără să fim întrebaţi.

Să ne contactăm prietenii, colegii de muncă, oamenii pe care nu i-am mai văzut de ani de zile, risipitorii, frizerul, persoana care ne serveşte mâncarea la fast-food, pentru că acum oamenii caută speranță.

Ei pun întrebări iar noi avem răspunsul. Numele lui este Isus.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți.

Sursa: Evangelical Focus

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.