Din ucigaș plătit a ajuns pastor – despre impactul crescând al creștinismului evanghelic în închisorile argentiniene

ROSARIO, Argentina (AP) – Zgomotul puternic de la deschiderea unei uși de fier marchează ieșirea lui Jorge Anguilante din închisoarea Pinero în fiecare sâmbătă. El are învoire să meargă acasă timp de 24 de ore pentru a sluji la o mică biserică evanghelică pe care a început-o într-un garaj din cel mai violent oraș din Argentina.

Înainte să iasă pe ușă, gardienii îi scot cătușele lui „Tachuela” – în spaniolă „Tack”, așa cum era cunoscut Jorge în lumea criminală. În tăcere, gardienii se uită îndelung la asasinul devenit acum pastor care îi salută cu: „Fiți binecuvântați”.

Bărbatul corpolent, înalt de 1,85 metri, ale cărui tatuaje sunt semne ale unor alte vremuri din viața lui – când, spune el, că obișnuia să ucidă – trebuie să se întoarcă până la ora 8 în dimineața următoare în blocul său de celule cunoscute de către deținuți drept „biserica”.

Povestea lui, aceea a unui criminal condamnat care îmbrățișează credința evanghelică după ce a ajuns în spatele gratiilor, este o poveste obișnuită în închisorile din provincia Santa Fe din Argentina și în capitala regiunii, Rosario. Mulți din cei încarcerați aici și-au început viața infracțională în adolescență, vânzând droguri, după care au rămas blocați într-un cerc vicios al violenței din care unii au ajuns direct în mormânt iar alții în închisori supraaglomerate, unde s-au împărțit în două tabere: baronii drogurilor și predicatorii.

În ultimii 20 de ani, autoritățile penitenciare din Argentina au încurajat crearea de unități unități speciale – blocuri de celule, conduse efectiv de deținuți credincioși evanghelici – uneori acordându-le acestora anumite privilegii, cum ar fi mai mult timp în aer liber.

Celule acestora seamănă mult cu cele din restul închisorii – curate și vopsite în culori pastelate, albastru deschis sau verde. Au bucătării, televizoare și echipamente audio – aici folosite pentru slujbele de rugăciune.

Dar sunt mai sigure și mai calme decât celule obișnuite.

Încălcarea regulilor împotriva luptelor, a fumatului, consumului de alcool sau droguri poate trimite un deținut care stă într-o astfel de celulă înapoi în închisoarea normală.

„Aducem pacea în închisori. Nu a fost niciodată o revoltă în interiorul blocurilor de celule evanghelice, iar autoritățile apreciază acest lucru”, a spus Pastorul David Sensini de la biserica Redil de Cristo din Rosario.

Accesul este controlat atât de oficialii închisorii, cât și de liderii blocurilor de celule care funcționează ca niște pastori – și care se feresc de încercările bandelor de a se infiltra printre ei.

„S-a întâmplat de multe ori ca un deținut cu intenții necurate să ceară să meargă la pavilionul evanghelic pentru a încerca să preia supremația. Trebuie să păstrăm controlul permanent asupra cine intră”, a spus Eric Gallardo, unul dintre liderii închisorii Pinero.

Rosario este cel mai bine cunoscut ca un port agricol major și este locul de naștere al liderului revoluționar Ernesto „Che” Guevara dar și o fabrică de talente pentru jucători de fotbal, inclusiv Lionel Messi. Dar orașul cu o populație de aproximativ 1,3 milioane de locuitori are și niveluri ridicate de sărăcie și criminalitate. Violența dintre bandele care încearcă să controleze teritoriul și piețele de droguri a determinat umplerea închisorilor.

„Optzeci la sută din crimele din Rosario sunt comise de tineri asasini care-și oferă serviciile bandelor de droguri, ai căror șefi sunt închiși în închisoare dar păstrează în continuare controlul asupra afacerilor criminale din interiorul închisorilor”, a declarat Matías Edery, procuror în Unitatea de Crimă Organizată din provincia Santa Fe.

Anguillante spune că a lăsat în urmă viața de ucigaș; Cuvântul lui Dumnezeu, spune el, l-a transformat într-un „om nou”.

În 2014, a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru uciderea lui Jesús Trigo, în vârstă de 24 de ani, pe care l-a împușcat în față. Anguillante spune că chipul celui ucis îl bântuie noaptea și încearcă să alunge amintirea rugându-se în mica lui celulă din închisoare.

Aproximativ 40% din cei aproximativ 6.900 de deținuți din provincia Santa Fe trăiesc în blocuri de celule evanghelice, a spus Walter Gálvez, subsecretar pentru activități ale penitenciarelor din Santa Fe, care este penticostal.

Ca și în alte țări din America Latină,  credința evanghelică în Argentina a prins rădăcini în special în „zonele cele mai vulnerabile, inclusiv în rândul deținuților”, a spus Verónica Giménez, cercetător la Consiliul Național pentru Cercetare Științifică și Tehnică din Argentina.

În țara natală a Papei Francisc, Biserica Romano-Catolică este încă religia dominantă. Dar un sondaj efectuat de Consiliu a constatat că procentul catolicilor argentinieni a scăzut de la 76,5% la 62,9% între 2008 și 2019, în timp ce ponderea evanghelicilor a crescut de la 9% la 15,3%.

„Creșterea numărului de credincioși a fost și mai mare în închisori”, a spus Gálvez.

Veronica Gimenez spune că există ecouri și în alte părți ale Americii Latine, cum ar fi în Brazilia, unde organizația Biserica Universală a Împărăției lui Dumnezeu are 14.000 de oameni care lucrează cu deținuții.

Creșterea este remarcabilă într-o țară în care catolicii au avut aproape monopol asupra capelelor închisorilor până în urmă cu câteva decenii.

„Există încă capele catolice în închisori, dar preoții lor aproape că nu au nici un fel de activitate”, a spus Leonardo Andre, șeful închisorii din Coronda, la aproximativ 50 de mile (80 de kilometri) nord de Rosario.

Preotul catolic Fabian Belay, care conduce Pastoral of Drug Dependence, a spus că preoții sunt într-adevăr activi, dar folosesc „metode diferite” decât strategia blocului de celule.

„Nu suntem de acord cu invenția blocurilor de celule religioase pentru că ele creează ghetouri în închisori”, a spus el. „Ne axăm pe integrare și nu pe segregare religioasă”.

Raul Valenti, care lucrează de trei decenii în Pastorala catolică, spune că: „Evanghelicii își fac treaba în blocurile de celule religioase, în timp ce noi le facem în celelalte, cele care se numesc iadul”.

El insistă că cele două credințe nu sunt în conflict: „Avem doar opinii diferite. Împărtășim, de multe ori, activitățile religioase în interiorul închisorii”.

Adunările Puerta del Cielo („Ușa Raiului”) și Redil de Cristo („Staulul lui Hristos”) sunt printre cele care exercită cea mai puternică influență în închisorile din Santa Fe. Ei au început să evanghelizeze deținuții la sfârșitul anilor 1980 și astăzi au peste 120 de pastori care lucrează în închisori.

În timpul unei slujbe recente la biserica Redil de Cristo din Rosario, Pastorul David Sensini a cerut persoanelor din audiență care au petrecut timp în închisoare să ridice mâinile. Aproximativ o treime din cei prezenți au ridicat mâinile. Apoi cu toții au închis ochii și au plecat capul în rugăciune.

Víctor Pereyra, unul dintre participanti care este îmbrăcat cu un costum și o cravată neagră, a executat o pedeapsă la închisoarea Pinero. Astăzi el deține un magazin de produse alimentare și mai face și diverse lucrări de întreținere.

„Nu vreau să mă mai întorc (la închisoare). Astăzi am o familie de îngrijit”, spune el.

Din difuzoare răsună cântări creștine contemporane iar trei camere TV înregistrează slujba pentru ca alți credincioși să poată urmări de acasă prin intermediul unui canal YouTube.

„Nimeni nu va mai ajunge la închisoare. Nu copiii tăi, nu nepoții tăi”, a strigat pastorul către mulțime. „Schimbarea este posibilă!”

Cei care refuză să se schimbe sunt în curând alungați din blocurile evanghelice, spune Rubén Muñoz, un pastor în vârstă de 54 de ani de la Puerta del Cielo, care a executat doi ani de închisoare pentru jaf.

Deși există acuzații că șefi de cartel de droguri nepocăiți au dat mită pentru a fi lăsați în blocurile de celule evanghelice, Eduardo Rivello, pastorul principal al congregației, a negat acest lucru.

Dar el a recunoscut că mai mulți membri ai bandei Los Monos au locuit în acele unități și a spus că unii care vin caută mai degrabă protecție decât dorința de a urma credința. „Lucrăm cu toată lumea”, a spus el, adăugând că, de asemenea, trăiește sub o amenințare constantă.

„Traficanții de droguri vor să preia blocurile de celule evanghelice pentru că pentru ei este o afacere”, a spus el. „Comunicarea este mai facilă de aici, și pot fi ordonate crime sau pot fi vândute droguri.”

Fiecare unitate evanghelică de la Pinero este condusă de 10 prizonieri care au aproximativ 15 asistenți pentru cei 190 de deținuți. „Ei sunt responsabili să asigure controlul și să mențină pacea”, a spus Gallardo.

„Nu folosim cuțitul, ci Biblia pentru a prelua un bloc de celule”, a spus pastorul penticostal Sergio Prada. Deținuții care doresc să li se permită să intre, a spus el, trebuie să respecte regulile de conduită, inclusiv rugăciune de trei ori pe zi și renunțarea la orice dependențe și lupte cu alți deținuți.

În timpul unei întâlniri recente cu 90 de prizonieri de la o unitate evanghelică din Pinero, Prada le-a spus să-și lase vechile vieți criminale în urmă.

„Omul ăla vechi trebuie să moară!” proclamă el, referindu-se la viețile lor anterioare.

Când a auzit aceste cuvinte, Anguilante și-a închis ochii iar lacrimile au început să-i curgă pe obraji. Mai târziu a spus că el deja și-a „îngropat” vechiul sine, cel care a comis crime  și care a fost închis timp de șapte ani.

„Nu toată lumea poate, dar ești dator să încerci”, spune el.

La Unitatea Penală Nr.1 ​​din Coronda, ziua în blocurile de celule evanghelice începe și se termină cu rugăciune.

Unul dintre cei care se roagă este Juan Roberto Chávez, care a fost închis timp de 16 ani în diferite închisori din Argentina și a ispășit ultimii opt ani în Coronda. „Am urât pe toată lumea”, a spus el. „Voiam doar să distrug.” El și-a amintit că a trăit în cea mai mare parte închis în carceră.

„Tinerii care ajung aici se transformă în monștri”, a spus Chávez. El a încercat și să evadeze, dar nu a reușit să scape. Disperat, și-a cusut gura și a făcut greva foamei.

„În acea perioadă am făcut tuberculoză. Eram pe moarte”, a spus el. „Am ajuns până în cel mai de jos loc și atunci am avut o revelație.”

Într-una din zile, Chávez l-a îmbrățișat pe José Pedro Muñoz, în vârstă de 37 de ani, care se aștepta să fie eliberat condiționat după ce a ispășit o pedeapsă de 18 ani.

„Acum, trebuie să fii mai puternic ca niciodată”, i-a spus Chávez.

Muñoz era emoționat; așteptarea eliberării părea nesfârșită. A fost un asasin pentru banda Los Monos, iar trupul lui este o dovadă a războiului drogurilor din Rosario. Cicatricile de la două gloanțe îi marchează pieptul. Un alt glonț de 9 mm i-a traversat abdomenul.

„Am dat foc buncărelor (locuri blindate unde se vinde cocaina) cu oameni înăuntru. Am făcut-o pentru a-i alunga pe traficanții de droguri rivali”, a spus el.

Dar curând au venit vești proaste. Un gardian a sosit și i-a spus că va rămâne în închisoare, pentru că împotriva lui au fost depuse alte acuzații.

Câteva minute mai târziu, el s-a alăturat altor prizonieri la rugăciune.

Sursa: CBN News

Nici un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.