
„Stima de sine scăzută este un factor de risc pentru suicid (vezi capitolul aferent unde am detaliat). În acest cadru putem desprinde două idei care se vehiculează prin media și, dacă nu le înțelegem, atunci putem distorsiona înțelegerea asupra propriei persoane.
În primul rând, respectul de sine este un metru (o scală) ce arată cât de mult un om se place pe sine însuși. Un respect de sine corect și sănătos nu e o sinusoidă, nu fluctuează, nu scade sau crește dacă omul începe să se compare cu alții. Comparația ne poate ține oricum într-o continuă nefericire.
Stima de sine e probabil cel mai vehiculat concept prin media și prin cărțile de autoajutorare. Este tot un metru (o scală) a convingerii unui om referitor la cât de valoros este, cât de capabil este etc. în comparație cu alții.
Psihologul și sociologul Emler N. a arătat că oamenii cu o părere ridicată despre ei înșiși sunt o amenințare mult mai mare la adresa celorlalți decât cei cu o stimă de sine scăzută (78).
Aceștia, de exemplu, pot avea viziuni rasiste, sau pot să aibă comportamente riscante (șofat cu viteză sau băut etc.). Unii autori arată că stima de sine scăzută nu e un factor de risc în comiterea de infracțiuni, violență, consum de droguri, rezultate proaste la școală.
Totuși, valoarea de sine scăzută este un factor de risc pentru depresie, sarcini adolescentine, tulburări de alimentație și situațiile de a fi hărțuit la școală (bullying) (79).
Ca oameni putem face greșeli care de multe ori ne pot aduce vinovăție și rușine. Vinovăția și rușinea pot să crească până la a ne incapacita de a ne bucura de o viață frumoasă pe care ne-a dat-o în dar Dumnezeu.
Creștinismul are cea mai bună soluție pentru provocările vinovăției și rușinii: iertarea la cruce.
Sacrificiul suprem al Domnului Isus Cristos arată și valoarea creației – adică a omului. Astfel, nu mai trebuie să ne comparăm cu alții și nici nu trebuie să îi jignim pe alții, nici să îi terorizăm (bullying) doar pentru a ne crește stima de sine.
Valoarea noastră de om în creștinism ne va îndrepta să facem ce spune Biblia în:
„Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.”
(Filipeni 2:3).
Vom înțelege treptat că termenul stimă de sine este greșit pentru că ne induce ideea umanistă că noi suntem mai valoroși și mai importanți decât alți oameni, o idee de superioritate, de mândrie.
Să nu uităm că cei care se urăsc pe sine vor putea ușor să-i urască și pe alții, în mod special pe cei care îi lovesc în mândria lor.
Biblia e clară privind acest aspect. Nu trebuie să cădem în extreme – mândrie sau desconsiderare totală, ci trebuie să avem o părere reală și cumpătată despre noi înșine.
Pavel scrie: „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” (Romani 12:3)
Să vedem valoarea noastră prin perspectiva a ceea ce a făcut Dumnezeu în noi și pentru noi și pentru cine ne-a făcut să fim. Nu este o valoare pe care noi am dobândit-o prin puterile noastre, prin ceva ce am făcut ca apoi să o merităm.”
References:
(78) Dent, 2002
(79)Emler, 2001
Scurt fragment preview din cartea în curs de apariție: „Cum să învingem depresia” de Dr Vlad Schlezak
