Marcel Șaitiș : Gânduri din teza de doctorat „Împuternicit de Duhul”

Cu teza de doctorat în faza de „ultima sută de metri”.

Sunt recunoscător pentru acest har! Acum trei ani, încă confuz și rătăcind direcția, eram gata să renunț, însă Ioana, soția mea, și profesorul Corneliu Constantineanu nu m-au lăsat. Sunt recunoscător pentru ce a ieșit.

Este simplă, ușor de înțeles și aplicativă.

Cuprinde 8 elemente ale împuternicirii Bisericii penticostale, pe care ar trebui ca orice biserică penticostal-carismatică ar trebui să le experimenteze:

  1. Botezul cu/în Duhul Sfânt și darurile spirituale;
  2. Baza vieții de credință așezată pe Sfintele Scripturi, avându-L în centru pe Domnul Isus Hristos (Salvator, Vindecător, Botezător cu Duhul Sfânt, Sfințitor -CoG, Domn – Rege care Revine), și o teologie despre Dumnezeu Trinitară.
  3. Urgență escatologică, manifestată în așteptarea și dorul după Isus Hristos, timp în care Biserica să se implice cu hărnicie în Seceriș, profitând de “ploaia târzie”.
  4. Dinamică evanghelistică – manifestată în “planul local” în lucrări de evanghelizare pline de pasiune pentru sufletele pierdute, iar pe “plan extern” în fervoare misionară, conform Fapte 1:8.
  5. Lucrare miraculoasă, manifestată în vindecări fizice, semne și minuni reale în viețile oamenilor, eliberare de sub puterile demonice (Ioan 4:18-19) ale celor legați de Diavolul. Ea se bazează în special pe faptul că penticostalii interpretează Biblia în mod literal, crezând “pe cuvânt” promisiunile lui Dumnezeu.
  6. Lucrare holistică, adică adresarea Evangheliei către oameni atât prin “proclamarea Evangheliei”, predicând, învățând, plantând biserici, edificare prin studiul biblic, cât și “trăind Evanghelia”, fiind mâna întinsă a lui Dumnezeu către oameni, care ajută (medical, ajutorare, caritate, educație, orfelinate, servicii de reconvertire profesională, lucrul în închisori, consiliere, etc)
  7. Contextualizarea și indigenizarea Evangheliei – modul în care Dunul Sfânt și credincioșii conlucrează în primul rând pentru așezarea Evangheliei într-o altă cultură, ca ei să înțeleagă corect Evanghelia și învățătura Scripturii, apoi ei să ”indigenizeze” mesajul, așezându-l în concepte, muzică și elemente culturale ușor de înțeles de către compatrioții lor (ex: cântecele romilor sunt diferite de ale romanilor, fiind “indigenizate” de ei pe “inima lor”).
  8. Biserica penticostală împuternicită de Duhul Sfânt trebuie să fie una ecumenică, prin aceasta înțelegându-se nu ecumenismul din ziare, în care se promovează crearea unei și fure religii (asta este o prostie utopică), ci crearea unui spațiu de dialog cu “ceilalți penticostali” diferiți de noi, căi de a discuta cu evanghelicii sau cu tradițiile creștine ortodoxe și catolice. Nu este “spațiu de convertire” de la unii la ceilalți, nici spațiu de bătaie, ci spațiu de dialog: să ne cunoaștem și să ne înțelegem mai bine unii pe ceilalți. Putem învăța unii de la alții, putem găsi proiecte de lucru împreună (cazul Bodnariu, lupta împotriva avortului).

Ca Biserică a lui Hristos misionară, trebuie să înțelegem că “Marea Trimitere” este atât de uriașă, încât trebuie să o purtăm împreună. În ce înțelegem la fel (ex: penticostalii și Oastea Domnului), să mergem la fel. În celelalte, fiecare să umble după lumina și călauzirea pe care o are. Duhul Sfânt este “Duhul unității și al păcii” (Efes 4:3; Fapte 15:28). O biserică care este bine așezată pe doctrina ei, nu se teme că discuțiile ei cu alții îi va schimba poziția teologică.

Sursa: Facebook Marcel Șaitiș

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.