Districtul Kandhamal – epicentrul persecuției creștinilor din India

Tertulian, unul dintre primii părinți ai Bisericii a rămas cunoscut, printre altele, pentru dictonul: „Sângele martirilor este sămânța Bisericii!”, după ce a făcut o cronică a istoriei sângeroase a Bisericii creștine timpurii, calvar care a durat până în momentul în care împăratul roman Constantin a îmbrățișat creștinismul și l-a făcut legal prin Edictul de la Milano din anul 313 d.Hr.

Această observație este demonstrată din plin și astăzi în comunitățile din junglele îndepărtate din Kandhamal, în estul statului Odisha, care au fost martorele celei mai grave persecuții din istoria modernă a Indiei, cu violențele anticreștine orchestrate în anul 2008 și hărțuirea ulterioară a membrilor comunităților creștine.

„Soțul meu a fost hăcuit în satul Drepangia, fără ca nimeni să încerce să îl salveze atunci când o mulțime l-a atacat”, își amintește Pushpanjali Ponda, văduva pastorului creștin Dibya Sundar Digal.

Un grup de oameni venise la casa ei din orașul Raikia cu o camionetă, întrebând unde se află soțul ei, care se dusese la Drepangia, la 13 km de casa lor, pentru slujire pastorală.

Se întâmpla după ce începuseră violențele anticreștine care au cuprins Kandhamal în urma uciderii misterioase a călugărului naționalist hindus Swami Lakshmanananda Saraswati în ashramul său din Kandhamal, la 23 august 2008.

Vorbind despre uciderea liderului hindus ca despre o „conspirație creștină”, extremiști hinduși au purtat trupul călugărului ucis, în vârstă de 81 de ani, prin Kandhamal într-o procesiune funerară timp de două zile, cerând răzbunare împotriva creștinilor.

Când creștinii au respins cererile de a-și abandona credința, aproape 100 dintre ei au fost uciși cu brutalitate; 300 de biserici și 6.000 de case au fost jefuite în timpul violențelor, iar 56.000 de persoane au rămas fără adăpost.

Mii de creștini au fost nevoiți să pribegească ani de zile în afara Kandhamal-ului, deoarece nu s-au putut întoarce în satele lor datorită faptului că refuzau să se dezică de credința lor, așa cum cereau naționaliștii hinduși care se bucurau de impunitate în fața justiției.

Stânga: Bijay Kumar Pradhan în fața bisericii Christ Church; Dreapta: un grup de văduve din Kandhamal la o întâlnire la biserica Raikia

„Deoarece nu am primit niciun răspuns de la el [la apelurile pe telefonul mobil] nici măcar după venirea nopții, m-am speriat. Am mers pe jos până în sat cu fiica mea de 8 ani, Monolisa. Când am ajuns acolo, trupul soțului meu zăcea băltind în sânge pe drum”, a povestit văduva, care a adus cadavrul soțului ei la Raikia cu ajutorul unor tineri hinduși binevoitori.

„Au fost momente îngrozitoare. Dar acum, nu mă mai tem să merg la Drepangia. Mai multe familii [hinduse] au devenit creștine acolo după martiriul soțului meu și sunt prietenoase cu mine când mă duc acolo”, a declarat Ponda la o întâlnire în Raikia a văduvelor victimelor violențelor din Kandhamal.

Ponda spune că mai multe persoane au experimentat vindecări miraculoase după ce s-au rugat în locul unde soțul ei pastor a fost ucis. Ponda însăși a fost vindecată de o paralizie aproape completă după ce a mers acolo în 2014 cu verișorii ei și s-a alăturat rugăciunilor.

O Biserică Persecutată Vibrantă

Puterea bisericii creștine persecutate din Kandhamal a fost evidentă atunci când Arhiepiscopul John Barwa din Cuttack-Bhubaneswar, care cuprinde Kandhamalul, a vizitat biserica St. Paul din Balliguda pe 15 mai pentru confirmări și jubileul de argint al preotului paroh, preotul Clement Bagsingh.

Dansatori tradiționali îmbrăcați în haine colorate, mișcându-se în  ritmurile antrenante de tobe tribale, l-au întâmpinat pe arhiepiscop la slujba solemnă ținută în corturi, deoarece biserica nu a putut găzdui mulțimea numeroasă.

În timp ce credincioșii așteptau să înceapă procesiunea solemnă, un catehet al parohiei și-a adus prietenul hindus și i-a mărturisit că proeminentul lider hindus este nerăbdător „să se alăture Bisericii.”

„Când fratele nostru mai mic, Rasanand, a fost ars de viu, aici erau doar în jur de 40 de familii creștine,” a declarat Rabindra Pradhan, un soldat indian pensionat, din satul Gadragam.

Cel mai tânăr dintre cei patru frați Pradhan, Rasanand, în vârstă de 28 de ani, a devenit primul martir din Kandhamal, când tânărul, paralizat în urma unui atac cerebral, a fost ars de viu în interiorul casei sale de o mulțime de sute de persoane care a atacat familiile creștine din sat în timpul violențelor.

„Atmosfera de aici s-a schimbat total. Zeci de hinduși, inclusiv cei care ne-au atacat, au devenit creștini aici”, a relatat Pradhan.

Cei „șapte inocenți” din Kandhamal – creștini care au fost condamnați pentru acuzații nefondate de ucidere a lui Swami Lakshmanananda și care au fost eliberați pe cauțiune de Curtea Supremă a Indiei în 2019 – au raportat că un hindus care a fost încarcerat pentru violențele anticreștine din 2008 a participat la întâlnirile lor regulate de rugăciune din interiorul închisorii și a îmbrățișat credința creștină după ce a fost eliberat.

Bijay Kumar Pradhan era un discipol înfocat al swami-ului ucis, încă de la sfârșitul anilor 1980. În 1992, Bijay și prietenul său Trilochan Pradhan au fost însărcinați să împuște un pastor important la o convenție creștină la Raikia.

„Deși fusesem instruiți în tir și ni s-a dat o armă bună, trăgaciul nu a funcționat atunci când prietenul meu a încercat să îl împuște pe predicator. Ne-am dus în jungla din apropiere și am tras în copaci, iar acesta a funcționat”, a povestit Bijay.

„Am simțit că era ceva în neregulă, iar această experiență ne-a făcut să îmbrățișăm treptat creștinismul”, a spus Bijay.

„Swami obișnuia să ne spună să distrugem bisericile și să alungăm creștinismul și chiar a trimis lideri hinduși să ne cheme înapoi. Dar noi nu ne-am mai întors niciodată,”

„Avem mai mult de 200 de creștini în această biserică, iar 90% dintre ei sunt hinduși convertiți”, a spus Bijay, care s-a adresat unui profesor de școală creștin cu o cerere specială de „instruire biblică”, după ce prietenul său i-a dat Evangheliile, pe care le-a găsit interesante atunci când studia în facultate.

„Swami venise aici cu noi și ne ceruse să distrugem biserica”, a povestit Bijay, stând în fața bisericii Christ Church din Piserama, la care venise în calitate de atacator în anii 1990. „Acum, sunt lider al acestei biserici”, a spus Bijay cu mândrie.

„Mai mulți dintre cei care i-au atacat pe creștini aici [în Kandhamal] sunt acum creștini și răspândesc mesajul de iubire pe care l-a predicat Hristos.”

Sursa: National Catholic Register

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.