Solidari cu fetele creștine din Nigeria răpite de Boko Haram!
Menționam des în comentariile noastre că cel mai persecutat și discriminat grup de ființe umane de pe Terra sunt creștinii. Iar dintre ei, cel mai persecutat, prigonit și discriminat grup sunt femeile creștine răpite de teroriștii musulmani. Conform tradiției musulmane, odată împregnate, fetele creștine sunt considerate musulmane. Dar rămân prigonite în continuare, fiind tratate ca și niște roabe în casele musulmanilor, atât de soții lor cât și de familiile lărgite ale soților lor.
Exprimarea durerii care o simțim față de această tragedie este greu de pus în cuvinte. Parcă nimeni nu ia în seamă tragedia aceasta. În Congo, în Uganda, în Nigeria, această tragedie este o realitate aproape zilnică pentru unele fete creștine. Presa occidentală tace în fața acestor crime împotriva umanității. Uneori, femeile răpite scapă din robie și se întorc în cătunele lor creștine, iar viața lor în captivitate este din când în când descrisă în publicății online.
Cel mai bine cunoscut caz privind astfel de situatii este cel al fetelor creștine din Nigeria. Pe 14 aprilie 2014, peste 270 dintre ele au fost răpite de la o școală din Chibok. Fetele se apărau de teroriști rostind cuvintele „I am married to Jesus Christ/sunt căsătorită cu Iisus Hristos”!
De atunci au trecut 8 ani. Unele dintre fete au fost găsite și aduse înapoi în familii, altele au fost ucise, unele sunt date dispărute, unele s-au făcut musulmane, iar altele probabil sunt traficate și ținute în sclavie sexuală. Doar câteva zeci dintre ele au refuzat să se convertească la islam.
Din fericire, fetele și tragedia lor nu au fost uitate. Anul trecut a fost publicată o carte despre ele, cu titlul „Bring Back Our Gilrs / Aduceți-ne fetele acasă”! Vă oferim o recenzie a cărții, tradusă în română din engleză de părintele Emil Ember (AFR Baia mare). Îi mulțumim: Recenzia în engleza poate fi CITITĂ AICI!
Răpirea fetelor
Pe 14 aprilie 2014, Boko Haram a răpit sute de fete de la școala lor din Chibok, Nigeria, ducându-le până în inima pădurii Sambisa. Două săptămâni mai târziu, un militant și-a înfruntat prizonierii în timp ce aceștia stăteau ghemuiți în noroiul de sub un tamarind. Se plimba în fața lor, fluturând un Coran și o Biblie. A spune că Isus este Fiul lui Dumnezeu, le-a spus, este o blasfemie. Pentru fete era interzis să fie educate — haram. Numele lui era Aliyu Ahmed și a apărut odată într-un videoclip de pe YouTube în care executa prizonieri cu un topor. Islamul era adevărata religie, țipa la ei, iar fetele erau dintre necredincioși. El le-a oferit o alegere directă: „Puteți să vă convertiți la adevăratul islam, să vă alăturați nouă și să-I mulțumiți lui Dumnezeu. Sau veți fi executate.”
Această scenă este din Aduceți-le înapoi pe fetele noastre: Povestea nespusă a căutării globale a elevelor nigeriene dispărute de jurnaliştii Drew Hinshaw şi Joe Parkinson. Aceasta prezintă relatarea răpirii care a declanșat o campanie globală pe rețelele sociale, a captat atenția celebrităților și a liderilor mondiali și a dus la operațiuni militare multinaționale care au costat miliarde de dolari în zone nemaiauzite până acum ale junglei nigeriene. Cartea este rezultatul a șase ani de reportaje pe patru continente și a sutelor de interviuri, de la președinți la copii soldați. Este, de asemenea, povestea despre cum o mână de fete s-au agățat de credința lor creștină, aflându-se sub o presiune inimaginabilă.
Terorizarea fetelor
Când Boko Haram a luat cu asalt școala din Chibok, ei nu căutau fete, ci căutau un producător de cărămidă care să le deservească taberele îndepărtate, de unde gruparea teroristă islamică a organizat împușcături, atentate sinucigașe și răpiri în marile orașe. Practica obișnuită a lui Boko Haram era să răpească băieți pentru a servi ca copii soldați, iar ei se așteptau ca incinta școlii să fie pustie. În schimb, au găsit în jur de 270 de fete îngrozite. Impulsiv, le-au împins în camionete și le-au luat cu ei. Povestea a fost raportată doar local. A fost nevoie de un tweet pentru a atrage privirile lumii către violența care a făcut furori în Nigeria de ani de zile.
Mogulul muzicii, Russell Simons, a declanșat campania pe rețelele de socializare. El a trimis un scurt tweet despre poveste de pe iahtul său din St. Barts. Reacția în lanț a început, iar povestea a lovit stratosfera rețelelor sociale. Michelle Obama și Hillary Clinton au postat pe Twitter despre asta. Mitinguri au avut loc la Washington, Boston, Kansas și Connecticut. Semnele cu #BringBackOurGirls au fost arborate pe covorul roșu de la Hollywood de Mel Gibson și Harrison Ford. În mod ironic, campania a avut consecințe neintenționate – atenția le-a transformat pe fete în cel mai de preț bun al Boko Haram. Hinshaw și Parkinson descriu modul în care liderii terorismului le-au văzut pe fete drept pretenția lor la faimă – și probabil au prelungit captivitatea prizonierilor lor.
Căsătorite cu Hristos
În timp ce lumea le cerea întoarcerea, fetele captive au fost supuse unei presiuni necruțătoare să se convertească la islam și să se căsătorească cu militanții aleși pentru ele. Erau amenințate cu decapitarea sau sclavia brutală dacă refuzau. Multe dintre fete, paralizate de frică, au cedat. Altele au cedat în urma spălării creierului de către un militant desemnat să le inculce în doctrinele islamului. El le-a forțat pe „fiicele necredincioșilor” să ia ore de curs în care memorau Coranul. Fetelor li s-a spus că, dacă se căsătoresc, vor primi case, sclavi și onoare. În secret, fetele au împărtășit pasaje din Biblie și s-au rugat cu ardoare împreună pentru putere și salvare. Au cântat imnuri în mâinile lor și în pahare cu apă pentru a înăbuși sunetul. Un cântec gospel favorit le-a susținut:
E nevoie ca încercările să vină
Dar dacă rămânem fermi până la capăt
Vom primi coroana
Și vom fi ca îngerii
Fetele au scris versuri pe care nu voiau să le uite în caietele care le-au primit pentru copierea Coranului. Când militanții au descoperit că au o Biblie, fetele au îngropat-o pentru siguranță. Când bătăile s-au intensificat, au postit pe rând pentru putere. Și când celor aproximativ două duzini de supraviețuitoare hotărâte li s-a spus că alegerea lor era între islam, căsătorie sau focul iadului (au presupus că asta însemna execuție) și că au avut la dispoziție două săptămâni pentru a se decide, au postit și s-au rugat. După o săptămână, le-au spus răpitorilor lor că nu mai au nevoie de timp. Li s-a spus să-și noteze numele – cu negru pentru islam, cu roșu pentru Hristos. Rând pe rând, și-au scris numele în roșu.
Tenacitatea fetelor
Una dintre fete a apărut ca lider al grupului mic care a rămas ferm. La douăzeci și patru de ani, Naomi Adamu era cea mai în vârstă dintre fete și a ținut un jurnal secret în timpul celor trei ani de captivitate. Sfidarea ei le-a întărit pe celelalte fete și i-a câștigat porecla de „șef infidel”. Când instructorul islamic i-a oferit să aleagă între căsătorie sau sclavie, iar ea a refuzat, el a țipat la ea. Ea a strigat înapoi la el, în timp ce celelalte fete ascultau: „Chiar dacă cerul și pământul se unesc, nu mă voi căsători!” El i-a spus că o va ucide și a zdrobit-o în ceafă cu Kalashnikov-ul său, o lovitură care îi va lăsa o cicatrice permanentă. „Dumnezeu te va judeca”, a spus ea în timp ce el se îndepărta. Când militanții au încercat să le înfometeze pe fete ca să le supună, multe au ales postul ca răspuns. Cum ar putea fi amenințate de foame dacă ar alege asta?
Eliberarea fetelor
Fetele nu știau, dar în timp ce îndurau aceste încercări, o operațiune masivă de căutare era în desfășurare. Guvernul nigerian a vânat cu disperare captivii; Dronele americane zburau deasupra capetelor lor; negocierile au început, s-au spulberat și s-au blocat. Zece dintre fete au fost ucise într-un atac aerian nigerian destinat să-l elimine pe liderul Boko Haram, Abubakar Shekau, iar restul – cei care nu au cedat servituții sexuale a „căsătorii” forțate – au trăit în teroare.
Negocierile au reușit în sfârșit în mai 2017, când Naomi și optzeci și două dintre celelalte fete au fost eliberate în custodia Crucii Roșii. Din cele 276 de eleve răpite, 164 au fost eliberate, 112 rămân dispărute oficial și cel puțin 40 au murit. La momentul redactării acestui articol, relatează Hinshaw și Parkinson, Crucea Roșie raportează că cel puțin 22.000 de nigerieni din nord-estul Nigeriei sunt dispăruți.
Mulți dintre cei care au trimis tweet-uri #BringBackOurGirls au uitat de poveste în câteva zile. Relatarea lui Hinshaw și Parkinson detaliază ceea ce fetele au îndurat în timpul captivității lor – curajul lor, suferința lor, credința lor. Creștinii în special ar putea învăța din această poveste. Un set de versuri pe care fetele le-au copiat în secret în caietele lor spune: „Nabucodonosor este regele Babilonului, marele rege al Babilonului/ Noi, copiii lui Israel, nu ne vom închina.”
Sursa: Alianța Familiilor din România
