Cea mai frumoasă meserie din lume – să poți vorbi tinerilor despre lucrurile importante, frumoase și bune: despre marile texte, despre cărți vechi și scrieri medievale, despre credință și literatură și artă, despre cele veșnice și drama celor ce trec, despre suflet și minte și ochi, despre eros și moarte, agape și viață.
Să nu rămâi în sala de curs, să nu te închizi în jargon ermetic și ridicol, ci să duci cuvântul viu și frumos în cetate, între oamenii cărora le datorezi prosperitatea și liniștea de studiu, între cei care au muncit o viață pentru ca orașul tău să fie frumos și vibrant și viu, cei care azi vindecă, produc, învață, administrează, păstoresc, și cei care vor prelua totul mâine.
Sunt profesor plin, nu mai am unde să ajung ca universitar, iar cariera administrativă nu mă atrage. Îmi voi petrece deci tot mai mult timp ducând cultura înaltă și credința în cetate, în comunitatea mea vie de credință și destin, prin cărți, expoziții, conferințe publice deschise gratis oricui.
Am făcut anul acesta două expoziții de carte veche la minunata Bibliotecă a Academiei din Cluj și mai multe conferințe publice. În toate, am celebrat emoționanta noastră cultură europeană, încununată și transfigurată de creștinism. E destulă vulgaritate și barbarie în jur, dar adevărul, binele și frumosul le copleșesc.
