„Măcar că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi, chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcar că pentru puţină vreme) – totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nicio pagubă din partea noastră. În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea.” (2 Corinteni 7:8-10).
Acestea au implicații serioase în starea psihică și sufletească a omului. Am citit interpretări chiar și publicate în reviste laice pentru că m-am întrebat cum e posibil ca întristarea după voia Domnului să aducă pocăința și întristarea lumii să aducă moartea.
Am găsit răspunsul și în practica mea clinică, unde am văzut mulți suferinzi, unii au ajuns bolnavi psihic, depresivi, psihotici cu tot felul de tulburări și probleme, dar cei care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu au ales calea lumească pe care au considerat-o ei bună, au devenit dependenți de alcool, droguri, au dezvoltat alte vicii, mai multă depresie etc. și unii chiar s-au sinucis.
Atunci am înțeles ce e întristarea lumii care aduce moartea. Prima dată cred că e o moarte spirituală în care omul își împietrește inima și nu vrea să audă și să facă nimic din ce zice Dumnezeu, iar apoi poate fi chiar o moarte biologică.
Am văzut oameni cu probleme similare, dar care l-au cunoscut pe Dumnezeu, s-au pocăit și au făcut față problemelor vieții pentru că au stat cu Dumnezeu mereu. Întristarea lor a dus la pocăință și apoi la o schimbare de viziune asupra vieții. Pocăința a dus la mântuire.
Văd aceste versete ca fiind diferența dintre vinovăția psihologică și părerea de rău constructivă – „vinovăția psihologică (întristarea lumii) produce o nefericire pe care omul și-o pricinuiește singur. Întristarea constructivă (întristarea după voia lui Dumnezeu) produce o schimbare pozitivă a comportamentului și pocăința.
Vinovăția psihologică își concentrează atenția preponderent asupra noastră și asupra eșecurilor noastre. Mai grav, asta poate fi manifestată în sistem nebiblic – ești trist că nu ai genți de firmă, că nu ai bani ca X, ca nu ai mers în vacanța Y, ca nu ai reușit să furi ca Z etc….
Întristarea constructivă este îndreptată mai ales spre persoanele pe care le-am rănit. Dar mai ales o asemenea întristare după voia Domnului duce la pocăință. Da, L-am întristat pe Dumnezeu în primul rând și apoi pe alții, dar ne pocăim și apoi asta va duce la mântuire spune versetul.
Să iertăm și să ne pocăim!
Întristarea după voia lui Dumnezeu vine împreună cu pocăința și făgăduința iertării. Doar Dumnezeu ne poate ierta de păcate, așa că să lăsăm minciunile și idolatria și să fim responsabili pentru alegerile noastre. Să-L alegem pe Cristos și să stăm în perimetrul Lui de protecție.
Satan l-a ispitit pe Cristos, așa că nu trebuie să ne iluzionăm crezând că noi nu putem fi ispitiți. Mândria merge oricum înaintea pieirii.
Satan ne face să credem că faptele noastre sunt de neiertat. Dacă nu avem de ce să ne agățăm în viață, dacă nu combatem această minciună cu adevărul biblic și dacă nu stăm în Cristos, atunci vom ajunge fără speranță.
Mulți pacienți care au supraviețuit tentativelor de sinucidere îmi spuneau că nu mai au pentru ce să trăiască. Să începem de azi să ne lăsăm în voia Domnului, stând agățați de promisiunile Lui pe care le găsim în paginile Scripturii.
Exemplu: O pacientă schizofrenică cu care abia mă puteam înțelege, atât de bolnavă și disfuncțională era, m-a impresionat. Era o doamnă cochetă, politicoasă, dar grav bolnavă, care suferea de mulți ani și venise să-i evaluez medicația și boala. În speranța că ar putea să lege măcar două cuvinte, am întrebat-o la un moment dat dacă are gânduri de sinucidere. Clar și coerent, și-a schimbat vorbirea instant și mi-a spus că așa ceva nu poate face pentru că e creștină. Ce protecție extraordinară este Domnul, stâncă tare chiar și când boala ne afectează tare…
O altă bolnavă schizofrenică tânără mi-a spus același lucru. Așa grav bolnave cum erau, au dat o lecție de viață multora care au rațiune, stare socială, sănătate și multe altele, dar aleg să stea departe de Dumnezeu, sunt orbiți de Satan și aleg să creadă că nu există speranță, iertare și vor să se sinucidă.
Dumnezeu poate face o cale chiar și pentru cei care nu au mintea cum ar trebui să fie și pentru cei bolnavi. Mărturisește și pocăiește-te!
Citește 1 Ioan 1:9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.”
Alege-L pe Cristos! Alegerea e a ta.”
Dr. Vlad Schlezak
