Avea să înceapă ultima zi înainte de moartea Lui, o zi continuă, fără odihna nopții, o zi a ultimei partășii din Odaia de sus, a marelui Paște, a grădinii Ghețimani.
Descrierea Evangheliilor îți captează toate simțurile făcându-te să te bucuri și să plângi, să declari ce bun a fost El și ce răi am fost noi. Un Paște cum n-a mai fost. Un anunț al vânzării. Cântări în noapte. O rugăciune cu sudoare și sânge pentru binele prezent și viitor al ucenicilor. Un chin anticipat: „Tată, dacă este cu putință, depătează de la Mine paharul acesta…”
L-au prins ca pe cel mai de jos om dintre oameni. Nu S-a luptat cu niciunul din soldații Romei. Dimpotrivă, a spus: „Petre, bagă-ți sabia în teacă… cine scoate sabia de sabie va pieri.” A fost judecat de marii preoți, de Pilat și Irod.
S-a comportat precum a spus Isaia: „…ca un miel pe care-l duci la măcelărie…” Purtat prin toate curțile, de la Ana la Caiafa, a fost îmbrăcat într-o mantie stacojie, bătut cu o trestie peste cap, se adunau înaintea Lui ca să-L batjocorească. Pe mărturia martorilor mincinoși L-au condamnat la cea mai grea pedeapsă posibilă.
A fost joia mare. Mielul lui Dumnezeu avea să fie așezat pe altar ca singurul miel perfect, Acel Miel care nu doar a acoperit păcatul, ci a ridicat păcatul întregii lumi.
Cu El din Ghețimani la Golgota,
Ioan Cocîrțeu
