Un ucenic ascuns, Iosif era numele lui, de origine din Arimateea, se duce la Pilat să ceară trupul lui Isus pentru a fi înmormântat. Avea influență la oameni, dar și dragoste de Hristos. Era cu stare, deținea chiar și un mormânt absolut nou. I l-a dat lui Isus. Pentru Iosif a fost o dărnicie totală, pentru Domnul era doar ca un împrumut…
Forfotă mare. Mai marii norodului și-au adus aminte că “înșelătorul acela”, cum spuneau ei, va învia după trei zile. Îndată gărzi și pază… Învierea și Viața să nu iasă din mormânt. Câtă micime! Neajutorați pe drept!
Prima zi a săptămânii avea să vină. Piatra circulară, grea și de neclintit, avea să fie dată la o parte. Necăjiții de ostași la ce bun? Puterea Vieții Eterne trebuia să învieze!
Frică și izolare azi, dar bucurie și curaj mâine. Așteptări ruinate azi, dar orizonturi pline de speranțe mâine. Un Hristos mort azi, dar un Mântuitor și Domn mâine… El, Acela, care nu mai moare niciodată!
Hristos merită iubirea noastră,
Autor: Ioan Cocîrțeu
