Sursă foto: Reuters
Un lider evanghelic din Belgrad ne-a vorbit recent despre starea de spirit din țară după violențele care au ucis 17 persoane. „Duminică, în biserică nu am cântat. În schimb, ne-am rugat, iar un psiholog creștin ne-a împărtășit despre cum să găsim sprijin și încurajare.”
Serbia încă încearcă să-și revină după cele două împușcături consecutive care au avut loc în zona Belgradului pe 3 și 4 mai.
Samuil Petrovski, pastor și lider al organizațiilor Alianța Evanghelică Sârbă și Mișcarea Studențească Națională EUS (membră a Frăției Internaționale a Studenților Evanghelici – IFES), a analizat situația într-o conversație cu Evangelical Focus.
La aproape o săptămână de la prima împușcătură din „Vladislav Ribnikar” din Belgrad, care este starea de spirit în Serbia?
A fost un șoc foarte mare pentru națiune, pentru că nu am avut niciodată împușcături în școli sau în locuri publice, mai ales cu copii mici. Acest băiat, atacatorul, avea 13 ani și a luat armele tatălui său. A fost bine antrenat. Avea o listă cu 16 tineri și a ucis opt dintre ei. Din păcate, plănuia acest lucru de o lună. Vom vedea ce spun medicii, dacă avea probleme psihologice sau dacă a fost victima bullying-ului, încă se fac cercetări în acest sens.
Credeam că așa ceva se întâmplă doar în America, nu și în Serbia. Națiunea este tristă, am avut trei zile de doliu. Oamenii se apropie de Dumnezeu. Biserica Ortodoxă a făcut o declarație în care spune că ar trebui să avem o credință puternică acum. Oamenii vorbesc cu noi și ne cer o Biblie. Mulți se întreabă „ce este asta?”, pentru că al doilea atac a avut loc în ziua imediat următoare.
Care a fost impactul asupra familiilor?
Părinții nu și-au trimis copiii la școală în primele două zile după împușcături. Astăzi, luni, a fost prima zi în care copiii s-au întors la școală în Belgrad. Două zile mai târziu, aceștia se vor întoarce și în centrul unde au avut loc împușcăturile.
În calitate de credincioși evanghelici am făcut o declarație publică în care am spus că ne rugăm, simțim durerea și arătăm condoleanțe celor care i-au pierdut pe cei dragi.
Ministrul sârb al educației, pe care îl cunosc personal, a demisionat. Iar astăzi, a avut loc un protest la Belgrad, numit „Marș împotriva violenței”, convocat de partidele de opoziție. Președintele a declarat că vrea să schimbe legile, în special cele legate de arme. Timp de o lună, persoanele care dețin arme ilegale vor avea posibilitatea de a le aduce la poliție. După aceea, dacă astfel de arme vor fi găsite, vor exista sancțiuni foarte mari.
Duminică, cum au abordat bisericile evanghelice violența în cadrul slujbelor lor de cult?
Duminică a fost o zi de doliu, iar bisericile nu au cântat. În schimb, ne-am rugat, mai ales îndurerați pentru toată națiunea. Bisericile s-au rugat pentru sănătatea mintală, pentru familiile care au pierdut persoane dragi, pentru guvern.
În biserica noastră, am citit Psalmii, unde se spune că „Dumnezeu este refugiul nostru”, dar și Apocalipsa 21, unde se vorbește despre locul unde nu vor mai fi lacrimi și moarte. Mesajul pentru biserică a fost că putem să fim curajoși și să-i cerem lui Dumnezeu să ne folosească până când vor veni aceste vremuri.
Mai mult, în biserica noastră locală (International Christian Fellowship of Belgrade), un psiholog creștin a împărtășit despre cum să găsești sprijin și încurajare, despre cum sunt importante comunitățile și cum să găsești pacea în aceste vremuri de tristețe și depresie. Apoi am mers în grupuri mici pentru a ne ruga, iar predica a fost despre cum ne putem apropia de Dumnezeu în astfel de momente.
În plus, unele biserici s-au organizat pentru a merge la locul unde au avut loc primele împușcături. Am avut o mică delegație din partea bisericii noastre, care a adus flori și s-a rugat pentru familii și pentru toată națiunea. Bisericile sunt, de asemenea, în stare de șoc că s-a întâmplat acest lucru, trebuie să discutăm mai mult pentru a încerca să îmțelegem cum s-a putut întampla o astfel de grozăvie.
Care sunt nevoile specifice la care creștinii pot răspunde?
Partea bună al lucrului cu IFES, în cazul meu personal, este că lucrăm cu studenții din universități și licee. O mamă a unui student adolescent care a început recent să participe la întâlnirile noastre ne-a trimis un mesaj în care ne spunea că o astfel de lucrare este foarte importantă acum în această categorie de vârstă. Trebuie să vorbim cu acești tineri, să îi încurajăm și poate să le oferim ceva ce nu primesc la școală, mai ales atunci când sunt izolați în anxietatea lor. Ca slujire studențească, încercăm să atingem aceste subiecte legate de depresie, anxietate, cum să găsească pacea.
Președintele Alianței Evanghelice Europene m-a sunat pentru a afla cum este situația aici, tot ca familie. Personal, pentru noi este greu, avem un copil la școala primară și altul la liceu și acum trebuie să vorbim cu copiii noștri despre aceste lucruri. S-a stârnit o dezbatere puternică în societate: avem nevoie de mai mulți polițiști? Sau de psihologi? Sau avem nevoie de mai mult sprijin?
Cred că trebuie să-i îndreptăm pe oameni către o relație vie cu Dumnezeu și să-i învățăm cum îi poate ajuta Biblia în această problemă a violenței, a fricilor, a rolului social media și a altor probleme din întreaga societate, nu doar din școlile noastre.
Sursa: Evangelical Focus
