MANA de LUNI: Asumarea responsabilității și efectuarea muncii

De Robert J. Tamasy

Trăim într-o perioadă neobișnuită. Parcă din ce în ce mai mult oamenii nu își mai asumă responsabilitatea pentru deciziile și acțiunile lor. Pentru unii, a devenit o ocazie de a arunca vina pe alții – oameni, instituții specifice sau societate în general – și de asumare a rolului de victimă. Dacă eșuează, ei cred că nu este vina lor, ci a „sistemului” sau a altcuiva. Adevărul este că, totuși, o mare parte din ceea ce ni se întâmplă este într-adevăr responsabilitatea noastră. Dacă eșuăm sau nu reușim să ne îndeplinim obiectivele sau aspirațiile nu este vina altcuiva, ci a noastră.

Pe când avea doar 19 luni de viață, Helen Keller și-a pierdut vederea și auzul din cauza unei boli. Cu toate acestea, cu ajutorul unui instructor devotat, Anne Sullivan, ea și-a depășit dizabilitățile și a devenit autor, avocat al drepturilor persoanelor cu dizabilități și lector. Unul dintre punctele ei forte a fost că nu a oferit niciodată scuze; în schimb, ea reușea să afirme: „Ceea ce caut nu este acolo. Se află în mine.”

Citând exemplul lui Keller, Tim Kight, consultant în leadership, a observat: „Doctorii nu te fac sănătos. Nutriționiștii nu te fac slab. Profesorii nu te fac inteligent. Antrenorii nu te fac să fi în formă. Ei te ajută, dar tu trebuie să-ți asumi responsabilitatea și să efectuezi munca.”

Vedem acest lucru în fiecare zi pe piața muncii. Pentru a obține un loc de muncă, de obicei trebuie să completăm un CV și să facem o cerere ca mai apoi să fim intervievați. Pentru a face o vânzare, trebuie să interacționăm cu potențialii cumpărători și să îi informăm despre valoarea și beneficiile produsului sau serviciilor noastre. Pentru a câștiga o promovare sau o creștere salarială, trebuie să dovedim că suntem demni de acest lucru. După cum spune Kight, trebuie să ne asumăm responsabilitatea și să facem treaba.

Biblia are multe de spus despre acest lucru. De exemplu, susține virtutea muncii cinstite. „Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce” (2 Tesaloniceni 3:10). Chiar și cu 2.000 de ani în urmă, Scripturile ne învățau: „Nu există un prânz gratuit”.

S-ar putea să privim cu admirație un coleg care înțelege cum să-și integreze eficient credința în muncă, dar va fi nevoie de efort din partea noastră pentru a realiza același lucru. „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului” (2 Timotei 2:15). „Cuvântul adevărului” – adevărul lui Dumnezeu, așa cum este revelat în Scripturi – nu vine la noi prin osmoză. Trebuie să dedicăm timp citirii Bibliei, studierii ei, meditării și memorării, pentru a interioriza adevărurile și principiile ei, pentru aplicare practică.

În același timp, pentru a deveni un „ambasador al lui Hristos” consecvent și roditor (2 Corinteni 5:20), trebuie să înțelegem că, deși avem un rol important în succesul nostru, la fel are și Dumnezeu. Filipeni 2:13 ne spune: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea”.

Acest lucru se aliniază cu ceea ce Isus i-a învățat pe ucenicii Săi când a declarat: „Eu sunt adevărata Viţă şi Tatăl Meu este Vierul… Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine… despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 15:1-5). Trebuie să luăm inițiativă și să depunem efortul necesar, dar pentru a realiza scopurile pe care Dumnezeu  le are pentru viața noastră, trebuie să ne bazăm pe El. După cum apostolul Pavel a scris: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.