Creștinismul… cum l-ai descrie? Cum i-ai descrie principiile? Cum ai descrie felul în care ar trebui să trăiască un creștin? Ai simțit cumva ispita să folosești termeni absoluți atunci când vine vorba de viața de credință? De ce mulți simt că o astfel de ispită e irezistibilă sau chiar n-o mai consideră a fi ispită?
Ce se întâmplă când nu te ridici la înălțimea acelor așteptări? Ce sentimente ai? Ce simțăminte? Te simți cumva… jalnic? Acum câteva zile am început să citesc cartea „Confesiunile unui creștin jalnic”, scrisă de Blake Guichet. Dacă faci abstracție de câteva locuri în care autoarea se adresează femeilor, nici n-ai zice că-i o carte scrisă pentru femei (motiv pentru care și băieții/bărbații o pot citi fără rețineri). Recunosc că am cumpărat-o doar pentru că unul dintre cei care o recomandă este Gary Thomas, un autor pe care îl apreciez.
De ce uneori ne simțim jalnic în viața de credință? Pentru că nu ne-am ridicat la nivelul așteptărilor, nu-i așa? Dar pe cine voiam să impresionez dacă m-aș fi ridicat la acel nivel? E foarte bine și important de ținut cont de motivația pentru care fac ceea ce fac, iar primul capitol menționează câteva aspecte foarte importante legate de motivația care stă în spatele lucrurilor pe care le facem.
Nu trebuie să crezi că slăbiciunile tale Îl vor împiedica pe Dumnezeu să lucreze prin tine. Poate că acest aspect, cu toate că la început e mai greu de digerat, nu e imposibil. Însâ ce faci atunci cînd visele ți se spulberă? Ei bine, iată perspectiva foarte frumoasă a autoarei: „Atunci când lucrurile nu merg conform planurilor noastre, suntem înclinați să credem că ele nu merg nici conform planurilor lui Dumnezeu.”
Mai sunt și alte întrebări la care autoarea caută să răspundă folosind și Scriptura și venind și cu aplicații: „Ar trebui să-mi urmez sentimentele sau să urmez adevărul?”; „De ce durează atât de mult vindecarea?”; „Biserica mea m-a rănit; acum ce urmează?”; „Ar trebui doar să mimez iertarea?”; „De ce Evanghelia mă face (să mă simt) incomod?”.
Ca detaliu tehnic: După citire, am ajuns la concluzia că materialul cărții n-a trecut prin mâinile vreunui editor/corector, de aici și anumite exprimări ambigue, greșite, cuvinte în plus sau în minus în anumite formulări. Dacă poți trece peste acestea (care nu sunt grozav de multe!), îți recomand lecturarea acestei cărți.
Dacă ești visător, te va aduce puțin cu picioarele pe pământ, iar dacă ești căzut și doborât, îți va întinde o mână pentru a te putea ridica.
Recenzie semnată de Timotei Stoica
PREZENTAREA CĂRȚII
Discuții din viața reală despre toate lucrurile pe care creștinii nu sunt siguri că ar trebui să le spună – și de ce contează ele pentru Dumnezeu. De ce adesea ni se pare că noi, creștinii, nu putem discuta despre chestiunile reale, dificile din viața noastră?
Pe măsură ce cultura noastră se îndepărtează de adevăr și har, creștinii ajung epuizați, izolați și nesiguri încotro să se îndrepte pentru a primi sfaturi biblice sănătoase ce se aplică luptelor pe care le poartă zi cu zi. Dacă ai trecut prin ceva de genul acesta sau dacă dorești ca cineva să discute în termeni practici despre lucruri precum iertare, sănătate mentală, relații rupte, sex, fapte versus sentimente, răni produse de Biserica etc., dar rămânând fidel Scripturii, ai ajuns la locul potrivit.
Cu onestitate și vulnerabilitate, Blake Guichet, gazda popularului podcast Confesiunile unui creștin jalnic, își folosește experiența de viată ca să ne prezinte adevărul că noi nu putem face lucrurile perfect și ne oferă sfaturi, îndrumare și speranță pentru a trece de la a fi un creștin „jalnic” la unul care are o umblare strânsă cu Cristos.
Blake Guichet este scriitoare și fondatoare a Crappy Christian Co., care își propune să învețe femeile cum să-și folosească darurile primite de la Dumnezeu pentru Împărăția Lui. Scopul principal a lui Blake, în toate aspectele slujirii ei, este să spună adevărul, în timp ce întotdeauna îi îndreaptă pe oameni către Isus.
Sursa FOTO și prezentare: Stephanus.ro
