Vechea Diasporă Hindusă își are originea în sistemul de muncă prin servitute (o formă de muncă fără salariu, de obicei pentru a plăti o datorie, n.trad.). În anii 1830, puterile coloniale britanice aveau nevoie de o nouă formă de forță de muncă ieftină, după ce sclavia a fost scoasă în afara legii în majoritatea zonelor din imperiul lor. Puterile coloniale au recrutat în principal sud-asiatici săraci și needucați ca muncitori sub contract de muncă prin servitute, pentru a lucra pe plantațiile lor de bumbac, cafea, zahăr și ceai și pentru a construi căi ferate și alte proiecte de construcții pentru o perioadă de cinci până la zece ani.
În această perioadă, aproape 1,5 milioane de sud-asiatici au fost trimiși în coloniile din insulele Caraibe, Fiji, Africa de Sud, Mauritius, Africa de Est și Peninsula Malaeziană. Această nouă formă de sclavie a fost adoptată în curând și de alte puteri coloniale precum: francezii și olandezii, după ce, în deceniile care au urmat, au interzis și ei sclavia tradițională în propriile colonii.
Majoritatea celor care au fost robiți și transplantați într-un astfel de mod traumatizant au fost hinduși, mulți dintre ei din India de Nord. În timp ce muncitorii erau adesea motivați să se alăture de teama foametei, a nesiguranței economice sau a conflictului, ei erau, de asemenea, constrânși sau înșelați cu privire la ceea ce înseamnă să fii un muncitor sub servitute. Recrutarea pentru sistemul britanic de muncă sub servitute s-a încheiat oficial în 1917, iar munca sub servitute a fost declarată ilegală în Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948.
Mulți hinduși care au fost duși pentru muncă pe țărmuri îndepărtate au ales să rămână în acele locuri și să își construiască acolo un viitor, în loc să riște călătoria periculoasă spre casă, înapoi într-un loc unde nu aveau nici bani și nici statut. Aceștia au construit legături profunde cu noul lor cămin și au contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea comunităților lor. Către aceste comunități ne îndreptăm rugăciunile noastre de astăzi.
Motive de rugăciune:
- Rugați-vă ca hindușii din diaspora să știe că Creatorul lor își amintește de ei și că nu i-a lăsat singuri oriunde s-ar afla. Isaia 49:15, 21-22
- Rugați-vă pentru hindușii din diaspora care se simt singuri sau descurajați să știe că Isus a trecut prin situații similare și El este gata să le aducă mângâiere. Ioan 16:32-33
- Rugați-vă ca urma adâncă a exploatării să nu marcheze aceste comunități, ci, în schimb, să experimenteze plinătatea vieții aici pe pământ și viața veșnică prin Isus. Matei 6:33-34
