Zbaterea pentru resuscitarea / menținerea / creșterea bisericii este tot mai actuală în majoritatea bisericilor locale. Am observat, în ultimii ani, însă câteva metode folosite în încercarea de a resuscita / menține / crește biserica – și care cred eu, sunt sortite eșecului, mai devreme sau mai târziu. Evident, e un punct personal de vedere și limitat experienței mele. Iată, deci, câteva observații:
1. Manipularea emoțională
Tactici manipulative pentru a determina oamenii să se alăture sau să rămână în biserică. Există o diferență fină între o predică motivațională și una manipulatoare. Manipularea poate fi făcută si prin discuții personale – e tot manipulare. Este important ca oamenii să se implice din proprie voință și credință ca urmare a învățăturii sănătoase, nu sub presiune sau manipulare.
2. Competiția între biserici
O abordare competitivă între biserici, în care se încearcă să se atragă membri prin mijloace mai puțin ortodoxe (sîc) sau denigrarea altor comunități/lideri ai comunităților de credință, poate fi contrară spiritului de unitate creștină. Multe de spus aici: măsurarea succesului prin numărul de participanți la întâlniri versus alte întâlniri, înțelegerea atragerii de participanți din medii deja evanghelizate ca evanghelizare – pescuitul în acvariu….
3. Ignorarea disciplinei și a doctrinei
Renunțarea la standardele doctrinare pentru a atrage mai mulți oameni compromite integritatea bisericii și duce la slăbirea învățăturilor fundamentale ale credinței. Predicarea unui mesaj exclusiv de acceptare și dragoste în defavoarea dreptății, judecății și iertării. Evitarea predicării păcatului și a pocăinței.
4. Marketing agresiv
Utilizarea de tactici de marketing agresive, similare cu cele din mediul de afaceri, poate subestima natura spirituală și relațională a bisericii. Unde e limita dintre informarea despre ce am făcut ca biserică și marketing bazat pe numere și activități? Pe cine impresionăm și cu ce scop o facem, când accentuăm ce buni suntem noi?
5. Accentul pe prosperitate
Concentrarea pe prosperitatea materială sau promisiuni de îmbogățire / bunăstare emoțională & materială distorsionează învățăturile creștine și poate atrage oamenii pentru motive total greșite.
6. „Plimbarea ursului”
Accentul excesiv pe evenimente și activități cu caracter ocazional care înlocuiesc prea des predicarea constantă si calitativă a pastorului local. Da, e nevoie de acestea, dar când ele sunt menite să atragă mulțimi de oameni din alte biserici ca metodă de marketing cred că scopul e total greșit.
7. Idolatrizarea „metodelor vechi” și anatemizarea „metodelor noi”
Nu tot ce e vechi e (încă) bun și nu tot ce e nou e lumesc. Aruncarea de etichete și invective dinspre ambele tabere în mod reciproc cred ca omoară orice fel de colaborare și deschidere spre dialog.
8. Relevanța cu orice preț până la ajungerea în ridicol
Copierea a tot ce vedem în online și social media și transpunerea în realitatea românească a ceea ce credem ca funcționează în State pentru ca în online așa se vede.
9. Prioritizarea unui anumit spectru de vârstă în defavoarea altuia
O biserică de tineri este la fel de nesănătoasă precum o biserică de bătrâni. Se prea poate ca boala să nu fie aceeași, dar acolo sigur e ceva nelalocul lui. Vorbim despre rupturi dintre generații, și folosind analogia divorțului – într-o despărțire, aproape totdeauna au parte de vină ambele părți.
10. Biserica condusă de scopuri – „scopul bisericii noastre este să ….”
Dacă în spațiul rămas gol nu se găsește glorificarea lui Dumnezeu și răspândirea Evangheliei se prea poate să avem de-a face cu o metodă greșită…
Sunt multe de spus la fiecare dintre cele enumerate mai sus și probabil sunt încă multe alte metode greșite. Cât despre metode corecte și încercate, aș asculta pe cineva care a trecut serios prin pastorală, iar anii dânsului de experiență ar trebui să umbrească orice păreri ale subsemnatului.
P.S. atât poza, cât si textul sunt nimic mai mult decât niște schițe.
Vlad Crîznic
Pastorul Bisericii „Via” Cluj-Napoca
