Prima și cea mai importantă chestiune pe care o semnalez este că există o preocupare din care s-au născut aceste conferințe. Iar această preocupare reflectă, cred, criza bisericilor baptiste.
Al doilea lucru admirabil este numărul mare de participanți (s-au perindat pe la BBSO probabil vreo 1000 de oameni în cele 3 zile). Din nou, cred că asta semnalează și o nevoie resimțită și conștientizată.
Al treilea lucru pe care-l văd ca fiind bun e că vorbim despre un eveniment realizat în parteneriat: BBSO, Biserica Baptistă Speranța (Arad), Biserica Via (Cluj) și Departamentul de Misiune al UBBCR.
Al patrulea lucru de apreciat este diversitatea atelierelor și posibilitatea de a opta pentru același atelier la diverse ore, astfel încât să poți participa la cât mai multe. Line-up-ul adună peste 30 de persoane.
Posibilitatea oamenilor de a se întâlni și de a interacționa formal și informal, precum și posibilitatea de a lua contact cu subiecte clasice, dar și inedite este iarăși o chestiune pozitivă. E interesant că au fost oameni și din afara mediului baptist.
Se simte printre baptiștii participanți un aer de „trebuie să se întâmple/schimbe ceva” și de „așa nu se mai poate”. Poate ne apropiem de un punct critic, dar nu mă aventurez să fac profeții.
Acceptarea unor input-uri din afara sferei strict teologice (a existat un atelier despre burnout, de pildă) sau abordarea unor chestiuni spinoase (atelier despre abuzul spiritual) cred că nu fac decât să valideze o realitate de fapt: în viața noastră de fiecare zi încercăm să folosim tot ce găsim bun și folositor, indiferent de sursă, dar încercăm și să înțelegem dramele care se întâmplă. Nevoia de a pune credința în relație cu toate aspectele existenței este una de care nu avem cum scăpa. Nu e neapărat simplu, dar aceasta este direcția normală, iar nu să credem că cine știe să predice trebuie să le știe pe toate și să le facă pe toate. Deci ar fi un al șaptelea aspect pozitiv, dacă n-am greșit socoteala.
De remarcat și perseverența: Conferința Momentum face parte, de fapt, dintr-o serie de conferințe anuale și reprezintă o inițiativă mai veche a unor rețele de bisericești care, dacă am înțeles bine, include până acum vreo 70 de comunități din toată țara.
În privința conținutului, am asistat la două sesiuni plenare și la 2 ateliere. N-am reușit mai mult, deși am dorit. Consider că cele două sesiuni la care am participat au fost introduceri „soft” în niște subiecte care pot fi abordate mult mai detaliat și mai… frontal. Necesare și folositoare aceste introduceri. Am apreciat mult conținutul atelierului despre iertare și al celui despre parteneriatele inter-bisericești din epoca timpurie a creștinismului. Cel din urmă, o foarte bună bază pentru a gândi colaborări între biserici, confesiuni și tradiții creștine contemporane.
Deși au existat participanți, dar și vorbitori, de diverse orientări din spectrul baptist românesc, totuși, s-a remarcat prin absență comunitatea de Oradea la evenimentul din… Oradea. Au fost și excepții, ca de fiecare dată, dar îmi pare inevitabilă constatarea, pe care o făcea cineva într-o discuție privată, și anume că avem două uniuni baptiste în România: una cu centrul la Oradea și cealaltă la București.
De asemenea, aș remarca faptul că unele dintre subiecte par în continuare tabu printre liderii baptiști adunați aici (și mă refer la liderii bisericilor locale, nu la cei care reprezintă baptiștii la nivel național), fiindcă, deși ar fi existat posibilitatea abordării mai directe a unor chestiuni incomode (de exemplu, obsesia nivelatoare a subculturii sau relațiile cu „lumea”), se știe cumva că reacțiile ar fi prea vehemente. Altfel spus, încă avem lucruri despre care nu știm/putem să vorbim pe șleau.
Am observat apoi din nou o focalizare pe mântuirea individualistă, pe un creștinism al individului și, în cel mai bun caz, al unei comunități imediate. Dar foarte greu putem vorbi despre un creștinism al rețelelor largi, în care să ai independență în diverse practici, dar convergență în dogme fundamentale. Se gândește încă în termeni puternic concurențiali! Și asta „la firul ierbii”.
Nu a fost clar ce înțeleg participanții prin creștere: dimensiunea cantitativă (creștere numerică) sau dimensiunea calitativă (un anumit tip de dezvoltare a comunităților). Impresia a fost că în primul rând contează botezurile, convertirile, deci numărul. Deși e clar că există și un curent care are în vedere creșterea calitativă. Îmi pare însă că-i un curent mai degrabă minoritar.
Un mare minus (aș zice că inexplicabil) este acela că nu a existat nici măcar un atelier despre viața publică, despre viața politică sau despre interacțiunea social-comunitară într-un an electoral. Este o foarte mare ocazie pierdută, fiindcă unii dintre oamenii care se duc acasă vor fi seduși de discursuri pretins creștine și nu vor avea (nici în acest an) instrumentele pentru a înțelege manipulările sau jocurile politice.
Acest minus confirmă focalizarea predominantă încă spre interior, spre propriile comunități și dificultatea de a înțelege relația cu societatea și modul în care biserica ar putea sluji în afara zidurilor proprii (fizice și culturale).
Ar fi prins foarte bine, poate, și un atelier despre sacralitatea vocațiilor seculare, care să-i ajute pe liderii din bisericile locale să privească altfel slujirea creștină, nu să o reducă la cele câteva ore pe săptămână petrecute în biserică sau la câteva slujiri „spirituale”.
Pentru mine, conferința Momentum este dătătoare de speranță, în sensul că cred că există interes și dorința de a face ceva pentru comunitățile aflate în declin – cel puțin asta ne spun ultimele două recensăminte despre baptiștii din România.
În același timp însă, această conferință este și o revelație tristă că închistarea este încă puternică. Și că există o frică ce ne bântuie comunitățile locale și liderii lor, o frică de realitate, o frică de subiecte incomode și chiar o frică de ordinele unor lideri influenți. În continuare mi se pare că nu există destule (aș fi zis că există extrem de puține, dar hai să fiu generos) spații sigure în care să se discute despre elefanții din încăpere. Și asta în ciuda faptului că mai mulți dintre cei din leadership-ul național par dispuși să se ia la trântă și cu teme dificile.
Rămâne un fapt – de asemenea, deplorabil – că disensiunile dintre cele două uniuni baptiste fac rău comunităților din țară și consumă energii în mod nu doar inutil, ci dăunător. Și că există resurse în comunitățile baptiste care sunt ignorate, fiindcă trebuie mereu purtat un război inclusiv la nivel de imagine și de mesaje simbolice. Cred că deja taberele beligerante se înfruntă pe diverse fronturi.
În ce privește reflectarea în mass-media evanghelice, RVE Oradea nu are pe pagina oficială de FB nici măcar un anunț legat de conferință, în vreme ce RVE Timișoara a relatat pe larg de la eveniment. Televiziunile (Credo TV și Alfa-Omega) nu au deocamdată materiale despre eveniment. Mediatizarea principală pare să fi fost făcută prin pagina de FB (cu vizibilitate bună) a BBSO.
Personal, rămân un sceptic moderat, dar am întâlnit destui oameni faini, promițători, capabili să gândească în afara bulei și să problematizeze onest. Sunt multe necunoscute și multe bariere interne de depășit. Dar poate că totuși…
*Așadar, nu pretind că fac o analiză obiectivă, fiindcă nu am avut posibilitatea să adun suficiente informații din toate atelierele și sesiunile plenare. Din același motiv, insist că aceste impresii poartă o marcă subiectivă puternică și pot fi invalidate de alte impresii. Am preferat să nu dau nume tocmai pentru a nu discuta despre persoane și pentru a nu încuraja acest gen de comentarii.
Teofil Stanciu
Redactor șef la Revista Convergențe
Trebuie facut ceva , ce ? Faptul ca conferinta Momentum sa organizat la BBSO cunoscuta ca fiind prima biserica club din Oradea , ne da fiori reci, si Via alt club baptist , implicat ar putea inseamna o inclinatie a baptistilor pentru cluburile religioase in stil american…Uitati-va numai la rezultatele lor , cum sa facut praf toata biserica protestanta americana .