Mai bine de un mileniu și jumătate, creștinismul a unit națiunile și popoarele lumii prin faptul că le-a luminat mintea, le-a încălzit inima, le-a întărit voința și le-a șlefuit caracterul. Suntem încă depozitarii unei sensibilități morale atinsă de valorile Evangheliei.
Secole la rândul, simbolismul Crucii i-a adus laolaltă pe credincioșii din Sicilia, Creta ori Lampedusa împreună cu pelerinii din Egipt, Iona, Athos sau Gibraltar. În vremurile bune, Biserica a fost spațiul manifestării darurilor celor care, fie laici, fie clerici, l-au iubit pe Dumnezeu. Înălțimea și adâncimea „minții lui Hristos” (Filipeni 2, 5) a produs ecouri înăuntrul și-n afara Bisericii.
Creștinii nu pot ascunde într-un spațiu privat căutarea binelui, a adevărului și a frumuseții. Oricât de străveche, credința apostolilor nu dospește într-un anticariat prăfuit, cu mirosuri incerte de ulei rânced, urină de șoareci sau flori de mucegai.
Biserica vie a primelor veacuri fost atractivă pentru locuitorii Imperiului Roman întrucât a fost comunicată într-un limbaj al iubirii și printr-o retorică filantropică foarte convingătoare pentru rețeaua de cetăți a Antichității târzii. Principalul arhitect al acestei strategii misionare? Pavel din Tarsus.
Când fostul Saul, ucenic al lui Gamaliel, îi scrie prietenului său Filimon, proprietar de sclavi, ca să-l primească pe Onisim, robul fugar, apostolul lui Hristos declanșează un veritabil seism în bazinul Mediteranei.
În doar câteva secole, creștinismul avea să schimbe moravurile lumii romane și să transforme condiția spirituală a milioane de oameni.
Rădăcinile teologiei politice, așadar, sunt profund evanghelice. Puterea seculară a Imperiului trebuit să țină cont de puterea spirituală a Bisericii.
Chiar și înainte de Constantin cel Mare, frumusețea creștinismului (înțeles ca mod de viețuire) a reverberat dincolo de orice granițe lingvistice sau confesionale.
Ulterior, gândirea teologică medievală a postulat existența unei ordini (sau taxonomii) universale care a stimulat cercetarea științifică a planului divin.
Gândul că lumea este produsul unei raționalități transcendente a stimulat curiozitatea intelectuală a celor care, punând accentul pe raționalitate, logică și observație empirică, s-au dedicat descifrării legităților universale.
Nu doar știința, ci și literatura sau arta occidentală datorează enorm Bibliei și interpretărilor patristice ale textului sacru. Câți n-am gustat din cantatele lui Bach? Câți n-am savurat poezia lui Rilke? Să renunți la creștinism înseamnă să te lepezi de cel mai prețios dar făcut umanității.
Mihail Neamțu
