Nu-i nimic nou sub soare. Batistele unse la Profides nu sunt o inovație. În anii `40-50, liderii penticostali ca William Branham au trimis batiste unse celor care nu ajungeau la campaniile lor de evanghelizare. Batistele veneau cu instrucțiuni: „pune batista unde doare și roagă-te pentru vindecare.” David Taylor susținea că Isus i-a făcut o vizită și după ce face apel la Fapte 19:11-12 asigura pe alții că Domnul l-a pus să trimită batiste unse tuturor pentru a păși în vindecare și eliberare completă. Astfel de practici se găsesc și la vestita Bethel Church cât și în diferite părți ale Africii (lucrarea lui T.B. Joshua, de exemplu).
Așadar, Fapte 19:11-12 susține și încurajează o astfel de practică astăzi, în și prin biserică? „Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, astfel încât puneau peste bolnavi ștergare sau șorțuri ce atinseseră trupul lui, şi bolile îi părăseau, iar duhurile rele ieșeau [din ei].”
Unde era Pavel? Fapte 19 ne prezintă un Efes al practicilor și ritualurilor păgâne: exorcism, spiritism, totemuri, magie și idoli. În mod clar, provocările din Efes au dus la o dinamică neobișnuită a lucrării lui Pavel. A rămas mai mult ca în alte părți (doi ani) vorbind în sinagogă și în școala lui Tiran. Pe măsura opoziției, Dumnezeu a făcut prin Pavel „minuni nemaipomenite” (v.11).
Fapte 19:12 arată două mijloace prin care se făceau vindecări miraculoase și exorcizări: „ștergare sau șorțuri”. În contextul cetății Efes, ștergarele și șorțurile nu erau văzute ca instrumente magice sau vindecătoare. În mod clar, puterea vindecătoare nu venea din material, nici măcar de la Pavel. Luca arată că „Dumnezeu făcea minuni” (v.11). Pavel și ștergarele sale erau instrumente de vindecare și eliberare la fel ca Petru și umbra sa din Fapte 5:12-16.
Trebuie neapărat să observăm că nu avem nici un indiciu în textul biblic care să arate că Pavel ungea, îmbiba materialele textile cu putere vindecătoare. Luca nu spune că Pavel oferea astfel de ștergare nici că iniția o astfel de practică. Nu Pavel le oferea sau le punea peste bolnavi, ci cei care credeau în proprietățile magice ale unor materiale atinse de „vindecător”. Nu există nici o procedură de ungere sau de punere deoparte a lor venită de la Pavel. Luca conturează bine factorii ecuației: Dumnezeu este făcătorul de minuni, Pavel este agentul și învățătura lui Pavel despre Împărăție este scopul. Accentul nu cade absolut deloc pe ștergare și nici măcar pe Pavel, ci pe Dumnezeul care lucrează minuni pentru a descoperi Evanghelia și a elibera pe cei obsedați și înrobiți de magie.
Ce se întâmplă azi? Batistele trec prin procesul ungerii și mai apoi sunt răspândite pentru vindecare. Procedura este aceeași peste tot: profetul sfințește un obiect printr-o rugăciune de binecuvântare sau prin atingere pentru a așeza în obiect puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu. Astfel, creștinii care împart, în cazul nostru batiste, intră în concurs, pe aceeași arenă magică cu alți spiritiști, vrăjitori și magicieni ce oferă obiecte purtătoare de „putere.”
Să citim totuși cu atenție relatarea biblică. În Efes, lucrurile sunt complet diferite. Apostolul nu s-a promovat pe sine ca făcător de minuni (așa cum Simon Magul sau fiii lui Sceva o făceau). Deși se pare că practica este permisă, Pavel nu o încurajează nici nu face ungerea obiectelor. Textul nu ne spune că Pavel a aprobat, a încurajat, a vândut sau a oferit astfel de „batiste.” Așadar, lucrarea lui Pavel din Efes este pusă de Luca în contrast cu magicienii din vremea aceea sau cu împărțitorii contemporani de batiste unse.
Mai mult decât atât, batistele de astăzi sunt oferite creștinilor care au o nevoie. Oamenii ajungă să se bazeze pe astfel de obiecte pentru vindecare. Totuși lucrarea lui Pavel în Efes avea o altă direcție. Dumnezeu își manifestă puterea vindecătoare în ciuda acestei înțelegeri deficiente a puterii spirituale. Dumnezeu arăta creștinilor efeseni deșertăciunea practicilor lor magice. Finalul episodului arată cum Dumnezeu folosea chiar aparente evenimente „magice” ca să-i desprindă pe efeseni de magie. În loc să se bazeze pe „batistele” unse, efesenii ajung să ardă toată cărțile de magie și să respingă această religie falsă.
În concluzie, practica ungerii și a distribuirii de batiste miraculoase are mai mult în comun cu fiii lui Sceva decât cu minunile făcute de Dumnezeu prin Pavel. Exorciștii locali au încercat să copieze miracolele, distribuindu-le cum cred ei. Dar, de fapt, Dumnezeu, nu un obiect, nici un instrument uman, a dictat când și cum se vor realiza miracolele în acel moment crucial al istoriei Bisericii.
Trezirea din Efes nu se încheie cu idolatrizarea hainelor lui Pavel, nu le oferă vreo atenție, nici nu prescrie altor biserici, din alte cetăți, să facă la fel. Exact opusul a ceea ce se întâmplă azi. Când batistele sunt unse și distribuite de așa numiții făcători de minuni creștini, diferența între magie și miracole creștine dispare. Miracolele făcute prin Pavel i-au făcut pe efeseni să se îndepărteze de magie și superstiție, nu să o promoveze, iar Pavel nu a vindecat pe toți în lucrarea sa. Nu găsim o anexă pentru 2 Timotei în care Pavel să spună în vreun verset: „apropo, ți-am trimis și ștergarul acesta uns peste care m-am rugat ca să-ți vindece durerile de stomac.”
De fapt, creștinii care se roagă pentru vindecare în numele lui Cristos și nu apelează la batiste miraculoase par a dovedi mai multă credință, nu mai puțină. Da, să nu fim nici sceptici, nici plagiatori. Sigur că Dumnezeu face minuni nemaipomenite și astăzi. Dar nu suntem chemați să le copiem noi devenind magicieni creștini ce manipulează puterea spirituală cum vrem noi. Așadar, Fapte 19:11-12 nu a fost intenționat să ofere o normă sau o practică în Biserica lui Cristos.
Iosua Faur
