Una dintre preocupările de bază ale românilor, potrivit lui Petre Țuțea, este datul cu părerea. Nu-i nimic greșit să-ți exprimi părerea, mai ales când o gândești și ea poate aduce o lumină într-o situație dată. Dar ce te faci când părerea ta nu este urmată de cel căruia i-o împărtășești? În ce privește ideile, există trei trepte importante: păreri, convingeri și absoluturi. Pe prima treaptă, adică pe cea de jos, spre dezamăgirea multora, sunt părerile. Pe treapta din mijloc sunt convingerile, iar pe treapta de sus sunt absoluturile. Însă întrebarea este cum poți face deosebirea între ele.
Ei bine, la această întrebare răspunde Cristian Barbosu în cartea lui „Cum să discerni între absoluturi, convingeri și păreri?”. Iată o carte care se va dovedi a fi un duș cu apă rece pentru mulți. Însă, aș adăuga eu, este un duș NECESAR!
Primul capitol al cărții, fiind un pic mai lung, pune cumva bazele următoarelor cinci capitole în care ia câteva subiecte delicate și le aduce în atenția cititorului. Practic capitolul acesta răspunde la întrebarea titlului cărții.
• Nivelul absoluturilor: „Acesta este nivelul învățăturilor revelate în întregime, înțelese pe deplin, universal aplicabile, transculturale și normative pentru toate bisericile.” Când vine vorba de absoluturi, trebuie să știm că ele nu pot fi negociabile, motiv pentru care, spune Cristian Barbosu, „trebuie să fim uniți și să luptăm pentru a le menține”. Care ar fi câteva adevăruri absolute care nu pot și nu trebuie să fie negociate? Adevărul despre păcat, despre închinare, evanghelizare, rugăciune, echiparea sfinților (ucenicizare) sunt câteva dintre ele.
• Nivelul convingerilor: „Convingerile reprezintă acele învățături sau practici care nu sunt revelate pe deplin și astfel nu sunt înțelese pe deplin. Altfel spus, au fost revelate parțial, de aceea și noi le înțelegem parțial, adică cei care le susțin au o anumită bază biblică, au anumite texte pe care își clădesc poziția, dar nu pot da o explicație exhaustivă și fără nicio îndoială în privința lor.” Unul dintre subiectele care pot fi incluse aici este cel al escatologiei, potrivit autorului. Motivul pentru care aduce în discuție acest subiect este că au apărut o mulțime de teorii referitoare la răpire, mileniu, necazul cel mare, revenirea Mântuitorului, antihrist, și toate acestea au pasaje și texte biblice care le susțin într-o oarecare măsură.
• Nivelul părerilor: „Dacă primul nivel, cel al absoluturilor, a avut o susținere biblică solidă, iar cel al convingerilor, o susținere biblică parțială, dar totuși cu multe versete biblice în arsenalul lor, cel de-al treilea nivel, al părerilor, are o susținere biblică șubredă, uneori inexistentă.” În continuare, autorul menționează trei tipuri de păreri:
o Păreri clădite pe frânturi de text biblic sau pe câte un verset izolat din Scripturi;
o Păreri clădite pe învățături care nu au de-a face cu Scriptura, ci sunt pur și simplu tradiții moștenite din bisericile din care facem parte;
o Păreri clădite pur și simplu pe preferințe personale.
Pericolul sesizat de autor este acesta: „Cel care coboară/reduce absoluturile la nivelul părerilor este un liberal, cel care ridică părerile la nivelul absoluturilor este un legalist. Amândouă extremele sunt foarte periculoase!”
Care sunt cele cinci subiecte pe care le aduce în atenție?
• Acoperământul femeii – care dintre cele cinci interpretări?
• Este păcat să porți podoabe?
• Fustă sau pantaloni?
• Cum rămâne cu necurăția femeii?
• Există un anumit stil de muzică în închinarea bisericii?
Trebuie să menționez faptul că nu rezonez cu toate cele scrise în carte, iar unele interpretări sau explicații îmi par subiective, însă apreciez mult că gândește și că pune cititorul să gândească. Acesta este un plus al cărții. Mai menționez și faptul că de fiecare dată când mă apuc de citit o carte, pornesc cu convingerea că doar Biblia este fără de greșeală și ea reprezintă autoritatea desăvârșită în materie de revelație a lui Dumnezeu, însă sunt conștient că pot învăța anumite lucruri și din cartea pe care o țin în mâini. Cred că este o atitudine potrivită cu care ar trebui să ne apropiem de cărțile pe care vrem să le lecturăm.
Cartea încheie tot cu un capitol mai lung, capitol care aduce în discuție pericolul reprezentat de legalism: „De ce este legalismul un pericol pentru biserică?” Mai dezvălui ultimul paragraf al cărții: „Niciodată să nu uitați lucrul acesta: Hristos a murit ca voi să fiți liberi! Rămâneți dar tari pe calea lui Hristos, învățând să discerneți între absoluturi, convingeri și păreri, luptând pentru primele, dar respectându-le pe celelalte.”
Iată așadar o carte care, zic eu, merită a fi citită. Te pune pe gânduri și te face să te întrebi de ce ai anumite convingeri și păreri, pentru că subiectele aduse în discuție nu pot intra la categoria de absoluturi.
Lectură plăcută!
Timotei Stoica
Presbiter la Biserica Baptistă Pătrăuți Suceava