Mulți oameni consideră că ideea unei răpiri, o translație a oamenilor în Cer fără să moară, este greu de acceptat. Pare prea ciudată și prea bizară pentru a fi adevărată. „La urma urmei”, spun ei, „așa ceva nu s-a mai întâmplat până acum!” Dar, de fapt, această constatare nu este adevărată.
S-ar putea să vă surprindă să știți că au mai existat răpiri. Ele sunt descrise în Scriptură. Șase dintre aceste răpiri au avut deja loc, prefigurând din punct de vedere istoric și aducând claritate asupra răpirii finale care urmează să aibă loc.
Așadar, care sunt aceste șase răpiri anterioare și ce ne spun ele despre răpirea finală care urmează să vină?
În Vechiul Testament conceptul de răpire nu este revelat în mod clar. Răpirea în 1 Corinteni 15 este numită „taină”. Cuvântul „taină” în Noul Testament nu înseamnă ceva înfricoșător sau greu de înțeles. Înseamnă un adevăr care nu a mai fost revelat până atunci. Cu toate acestea, există încă trei evenimente de răpire din Vechiul Testament care ajută să servească drept tipuri, ilustrații, prefigurări, previziuni sau modele ale viitoarei răpiri.
Răpirea lui Enoh
Prima este răpirea lui Enoh. Prima dintre aceste răpiri a implicat un om pe nume Enoh, care a trăit înainte de potopul din vremea lui Noe. Găsim povestea lui în capitolul cinci din Geneza.
Acum, îmi place să numesc capitolul cinci din Geneza „rubrica de necrolog a lui Dumnezeu”. Adam și Eva au păcătuit, au murit spiritual și au fost separați de Dumnezeu, dar nu au murit fizic decât sute de ani mai târziu. Când ajungem la capitolul cinci al cărții Geneza, începem să vedem rezultatele căderii.
Cuvintele „și a murit” apar de opt ori. Este ca un refren trist. Adam a murit, Set a murit, Enos a murit, Cainan a murit, Mahalaleel a murit, Iared a murit – dar apoi, brusc și șocant, în mijlocul tuturor acestor morți și decăderi, există o schimbare izbitoare în Geneza 5:21-24: „La varsta de șaizeci si cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala. După nașterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; și a născut fii și fiice. Toate zilele lui Enoh au fost trei sute șaizeci și cinci de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai vazut, pentru că l-a luat Dumnezeu.”
Enoh a umblat cu Dumnezeu timp de 300 de ani în timpul Evului Mediu al corupției spirituale dinaintea potopului, iar apoi Dumnezeu l-a dus direct în cer fără să moară. Pentru a fi siguri că nu a existat nicio neînțelegere cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu Enoh, Evrei 11:5 confirmă răpirea lui Enoh la cer, spunând: „Prin credință, a fost mutat Enoh de pe pământ ca să nu vadă moartea. Și nu a mai fost găsit pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.”
Este o mică poveste pe care am auzit-o cu ani în urmă. E cam banală. Este vorba despre un copilaș care a auzit povestea despre Dumnezeu și Enoh mergând la o plimbare. „Lui Enoh îi plăcea să se plimbe cu Dumnezeu în fiecare zi”, a socotit el. „Făceau plimbări lungi și își împărtășeau gândurile împreună și, într-o zi, merseseră atât de departe încât Dumnezeu s-a întors spre Enoh și i-a spus: ‘Enoh, am mers atât de departe astăzi. Suntem mai aproape de casa Mea decât de a ta. De ce nu vii acasă cu Mine astăzi?’ ”
Enoh este un exemplu puternic al importanței de a umbla cu Dumnezeu în zile dificile, precum cele dinaintea potopului. Și noi trebuie să umblăm cu Dumnezeu în aceste zile dinaintea venirii lui Hristos.
Enoh servește, de asemenea, ca o ilustrare foarte grafică a caracterului brusc al răpirii. Era acolo, iar apoi, o clipă mai târziu, nu mai era acolo. Biblia ne spune că vom fi răpiți „într-o clipă, într-o clipită de ochi” (1 Corinteni 15:51-52).
Răpirea lui Ilie
A doua Răpire din Scriptură este Răpirea lui Ilie din cartea a doua Regi. 2 Împărați 2:1, 11 spune: „Când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei…. Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc îi niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, și Ilie s-a înălțat la cer într-un vârtej de vânt.”
Ilie și Elisei sunt acolo împreună, mergând pe jos, și deodată Ilie este răpit la cer fără să moară. Tot ce a putut face Elisei a fost să privească uimit.
Răpirea lui Isaia
A treia răpire din Vechiul Testament este Răpirea lui Isaia. Capitolul șase din Isaia consemnează chemarea profetului Isaia de către Dumnezeu. El este răpit și Îl vede pe Dumnezeu așezat pe tronul Său.
Unii cred că Isaia L-a văzut pe Dumnezeu pe tron în Templul pământesc din Ierusalim, alții că L-a văzut pe Dumnezeu doar într-o viziune, dar mulți cred, inclusiv eu, că Isaia a experimentat o răpire sau o ridicare la cer unde L-a văzut pe Dumnezeu pe tron în cer.
Dacă este vorba despre o răpire, este demn de remarcat faptul că el s-a întors pe pământ, în timp ce Enoh și Ilie s-au urcat la cer și au rămas acolo.
Răpirea lui Filip
Există patru răpiri în Noul Testament. Prima este Răpirea lui Filip. Filip se afla în deșert și dă peste un famen etiopian care citea Isaia 53. Îl conduce la Hristos, iar în Fapte 8:39-40, după ce l-a botezat pe famen, se spune: „Când au ieșit afară din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut… Filip se afla la Azot…”
Termenul „răpit” este cuvântul „harpazo” în greacă și este folosit în Noul Testament pentru răpire. Observați, Filip este prins și dus la peste 30 de kilometri distanță, într-un loc diferit. Filip s-a trezit brusc la Azot. Dintre toate aceste șase răpiri, Filip este singura persoană care, deși a fost răpit fizic, nu a fost dus în Cer.
Răpirea lui Pavel
Răpirea lui Pavel este una dintre cele mai incredibile povestiri din Biblie. 2 Corinteni 12:2-4 Pavel spune această poveste în propriile sale cuvinte. El spune: „Cunosc un om în Hristos, care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie). Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie) a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.”
Deci, de două ori aici, Pavel spune că a fost „răpit”. El a explicat că a fost răpit „până la al treilea cer”, cuvântul în limba greacă este „Paradeisos” care știm că este Raiul. Acest cuvânt mai este folosit doar de alte două ori în Noul Testament. Mai întâi, când Isus i-a spus hoțului de pe cruce: „Astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:43). În al doilea rând, în Apocalipsa 2:7, când Isus le-a promis biruitorilor de la biserica din Efes: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”
Pavel, deci, a fost ridicat la cer. Acesta este unul dintre motivele pentru care cred că Pavel iubea atât de mult doctrina răpirii. El experimentase o răpire și auzise lucruri despre care spunea că nu erau permise unui om să le dezvăluie. Prin urmare, abia aștepta ca toți credincioșii să fie răpiți și ei în cer într-o zi.
Răpirea lui Isus
Următoarea răpire care a avut loc deja este Răpirea lui Isus. Isus a fost răpit la cer în Fapte 1:9-11, înălțându-se la cer când slujirea Sa pământească s-a încheiat. În Apocalipsa 12:5, referindu-se la acea înălțare, este folosit cuvântul „harpazo” sau răpire.
Apocalipsa 12 vorbește despre națiunea Israel care a dat naștere unui fiu, un copil de sex bărbătesc, care va conduce națiunile cu un toiag de fier. Copilul lui Israel a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Său – referindu-se la Isus.
Răpirea Bisericii
Acestea sunt cele șase răpiri care au avut deja loc și care prevestesc și prefigurează o altă răpire care urmează să aibă loc – răpirea bisericii. Singura diferență va fi că răpirea bisericii va fi un eveniment colectiv și nu individual.
Ce ne învață răpirile care au avut loc despre răpirea care urmează să aibă loc?
În primul rând, dacă primele șase răpiri au fost evenimente literale, ne putem aștepta ca și răpirea viitoare să se împlinească în mod literal. Nu este un eveniment simbolic.
În al doilea rând, răpirea bisericii va implica un transfer fizic al oamenilor dintr-un loc în altul, și anume, de pe Pământ în Cer. Singura răpire care nu a implicat un transfer de pe pământ la cer a fost răpirea lui Filip, dar și aceasta a fost o mutare dintr-un loc în altul.
În cele din urmă, răpirea bisericii va avea loc brusc și instantaneu. Enoh a fost acolo, iar apoi nu a mai fost. Același lucru este valabil și pentru toate aceste alte răpiri. 1 Corinteni 15 ne spune că răpirea se va întâmpla „într-o clipită”, cuvântul „atomos” în greacă, care înseamnă ceva ce nu mai poate fi divizat, „într-o clipită de ochi”.
O întreagă generație de credincioși vor ocoli mormântul. Acesta este marele eveniment și aceasta este speranța noastră în această lume tot mai întunecată în care trăim. Acesta este evenimentul pe care îl așteptăm și ne dorim să-l trăim.
Sursa: Harbinger’s Daily
