Baptiștii din România - Pionierii - Mihai Ciucă

Mana de luni: O poveste personală a transformării

În urmă cu mai mulți ani am lucrat cu un inginer profesionist pe care îl voi numi Jim – un om foarte religios, cunoscut pentru comportamentul său stoic și profesional. Fiind inițial îngrijorat de credința colegilor săi din diferite confesiuni, Jim s-a trezit atras într-o relație de ucenicie care avea să-i schimbe viața pentru totdeauna.

Angrenându-mă în discuții săptămânale cu Jim, centrate pe Biblie, am văzut cum inima i s-a înmuiat, credința i s-a aprofundat și perspectiva i s-a schimbat. Ceea ce a început ca o explorare prudentă a înflorit într-o călătorie vibrantă a credinței – marcată de bucurie, creștere și o nouă pasiune pentru Hristos. Într-o zi, când ne-am adunat pentru studiul de la prânz, seriosul și mereu profesionistul Jim a exclamat cu entuziasm de copil: „Cred că devin nebun pentru Isus!” În acel moment, am văzut cum versetul din Luca 24:45 prinde viață:

„Atunci [Isus] le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile”.

Distragerea Muncii

Când pășim la birou sau ne deschidem laptopurile, focalizarea noastră principală se concentrează adesea în jurul navigării curenților rapizi ai vieților noastre profesionale și de afaceri. Dar cum putem gestiona în mod eficient timpul încredințat nouă de companiile sau clienții noștri, îndeplinind toate cerințele de la locul de muncă și îndeplinind în același timp și chemarea biblică de a face ucenici?

În Matei 28:19-20, Isus Hristos prezintă misiunea supremă, Marea trimitere:

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit”.

Această poruncă nu este doar pentru pastori sau misionari; ea este valabilă  pentru fiecare ucenic al lui Hristos, inclusiv pentru cei aflați pe piața muncii.

Puterea uceniciei

Facerea de ucenici implică mai mult decât comunicarea Evangheliei- presupune ghidarea celorlalți în călătoria lor de credință și învățarea să-L urmeze pe Isus în fiecare aspect al vieții. La locul de muncă, unde succesul este adesea cuantificat prin anumiți indicatori și anumite repere, ucenicia reprezintă o paradigmă diferită – una înrădăcinată în relații, creștere și o chemare mai înaltă.

Imaginează-ți un loc de muncă în care liderii nu gestionează doar sarcini, ci investesc în oameni; un loc în care colegii nu se întrec doar pentru o anumită poziție, ci colaborează; și unde succesul nu se măsoară doar prin realizările individuale, ci prin transformarea colectivă a unei comunități angajate în creștere.

Navigarea cu har a barierelor

Deși chemarea la ucenicie este clară, implementarea ei la locul de muncă poate fi descurajantă. Temerile de depășire a granițelor și sensibilităților culturale pot reprezenta o provocare. Cu toate acestea, există nădejdea pe care o dă  credința că dacă Dumnezeu cheamă, El echipează. Începe cu smerenie – dorința de a învăța, de a te adapta și de a crește. Acesta implică medii în care autenticitatea este apreciată, vulnerabilitatea este binevenită și relațiile sunt prioritizate.

Inițierea unei relații de ucenicie. Inițierea unei relații de ucenicie la locul de muncă necesită un simplu act de credință – un gest de prietenie și de grijă autentică. Poate începe cu o invitație de a servi o cafea sau prânzul împreună, cu o propunere de a vă ruga împreună sau prin interesul comun pentru studiul Scripturii. Ucenicia nu înseamnă că deținem toate răspunsurile, ci că mergem unul lângă altul în credință, învățând și  crescând împreună. Vedem aceste lucruri prezentate în 2 Timotei 2:2:

„Şi ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.”

Autor: Marty Hardell

Baptiștii din România - Pionierii - Mihai Ciucă

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.