Am această carte în bibliotecă de ceva vreme. Și mai am un exemplar în plus de făcut cadou. Însă nu mi-am făcut timp s-o citesc. Și nici prea curând n-o să am timp s-o citesc. Cu toate acestea, o voi citi, n-o voi arunca și nici nu voi ezita s-o fac cadou.
Totuși, cred că înainte de această chemare mai sunt cel puțin două chemări foarte importante. Prima dintre ele este chemarea la mântuire, iar a doua – adresată omului mântuit – este chemarea la sfințenie. Abia după aceea cred că este chemarea la slujire (iar slujirea îmbracă multe forme, ocupând și locul vioarei întâi, dar și ultimul rând din spate al unei orchestre).
Însă toate aceste trei chemări sunt întrețesute de un element cheie vital, anume harul lui Dumnezeu. Sunt mântuit prin har. Perseverez în sfințenie prin har. Slujesc/predic prin har. Harul în slujire mă ajută să rămân smerit, făcându-mă conștient mereu că în slujire e vorba doar de El, nu de mine. Iar dacă am o capacitate anume, dacă pot observa diverse detalii într-un pasaj biblic, dacă îl pot studia, iar mai apoi expune unei congregații, ăsta-i har. Harul lui Dumnezeu.
Har există și pentru cei care au căzut în păcat (fie că li s-a descoperit păcatul, fie că nu). Mă rog pentru Steven Lawson să cunoască din plin harul recuperării. Iar nouă, să ne facă Domnul de harul de a persevera în har, de a nu dormita, de a umbla în lumină și de a fi mărturii vii ale Evangheliei transformatoare.
Soli Deo Gloria!
Autor: Timotei Stoica
