Scriu acest mesaj în mod responsabil, cu scopul de a-i conștientiza pe credincioșii vulnerabili, cei ușor de manipulat și care cedează presiunilor emoționale, devenind victime colaterale, dar și pentru cei care se simt cu musca pe căciulă, care generează tulburări în interiorul bisericii an de an.
Din păcate, duhul dezbinărilor a pătruns în bisericile noastre și tot mai mulți credincioși sinceri se îngrozesc atunci când aud de Adunarea Generală. Unii nu vor să mai participe, alții abia așteaptă să vadă spectacolul.
În cadrul lor, oamenii pretind că au drepturi, deși nu se implică peste an, nu contribuie cu nimic, nu trag la jug, doar bagă bețe-n roate…, dar când e momentul să își arunce veninul, nu țin cont de nimic: calcă, rup, distrug, mușcă în stânga și în dreapta, de parcă diversele pentru așa ceva s-au inventat.
Nu cred că este cineva, dintre slujitorii bisericii, care să nu fi avut astfel de oameni în comunitate. Cred că mulți dați din cap, pentru că aveți și nume în minte pe care le asociați acestui profil descris. Cu siguranță mulți ați fost trădați de cei mai apropiați, pe care i-ați crezut fideli, pe care i-ați ajutat cândva, dar au dovedit contrariul atunci când au avut ocazia să-și arate adevărata față. Și e atât de dezamăgitor!
Constat tot mai mult și cu tristețe că dezbinarea se transmite din tată în fiu, din mamă în fiică. Dacă mama a fost rea de gură, la fel este și fiica, din păcate. Firul roșu neîntrerupt se duce din generație în generație, dacă nu este cineva care să-l taie. Cum poate fi asociată credința adevărată cu dezbinarea, complotul, cearta, urletele, tulburarea în numele binelui (adică a intereselor personale)…?
Priviți la suprafață, oamenii aceștia sunt sfinți, pioși, dar când nu le faci pe plac, manifestă o răutate și o ură de nedescris. Ceea ce spune Apostolul Pavel ar trebui luat în seamă și în contextul adunărilor generale: „Adu-le aminte de aceste lucruri și roagă-i fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, să se ferească de certurile de cuvinte, care nu duc la alt folos decât la pieirea celor ce le ascultă.” (2Timotei 2:14).
Sunt oameni cu vechime pe calea credinței, de la care te-ai fi așteptat la altceva și, din păcate, vezi oameni vicleni, mulțumiți de formalismul lor religios, fără discernământ organizează întâlniri paralele, comitete paralele și la Adunarea Generală te trezești cu surprize. Oameni surpriză, care ți-au zâmbit, ți-au întins mâna, te-au salutat cu pace, dar sufletul lor mocnea de ură, răzbunare, nemulțumire… Alții care nu au venit luni de zile la biserică, migratori, dar când vine vorba de sânge, se unesc: ești gata de luptă? Parcă la această luptă au fost chemați… Oh, Doamne, ai milă de noi!
E incredibil cum familii care nu se suportau în trecut, care s-au vorbit de rău, pe care ai umblat să le împaci, în prezent se unesc la rău votând pentru destabilitate și distrugere. Nu vi se pare un scenariu cunoscut? Recunoașteți strategia de lucru? La distanță de un vot sau mai multe, tot ce ai construit cu sacrificiu se duce pe apa sâmbetei. Apoi jubilează ca și cum Dumnezeu le-a răspuns rugăciunilor, îi păcălesc pe oamenii sinceri că prin Domnul au avut izbândă, se amăgesc singuri că Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea… Mă tem că Domnul i-a lăsat în voia minții lor blestemate… și uite așa, au câștigat cei dornici după funcții, bolnavi de putere, cu interese ascunse.
Ne este dat să vedem tot mai multe biserici rupte, credincioși care părăsesc biserica din cauza acestor impostori religioși îmbrăcați în haine de oaie…„Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; și, prin vorbiri dulci și amăgitoare, ei înșală inimile celor lesne crezători”. (Romani 16:18)
Ce e de făcut? Să ne rugăm pentru pace în poporul Domnului, să se unească cei care vor binele comunității, oamenii sinceri să nu-i creadă pe cei care au deja un nume de dezbinatori, să-i oprească, să ia atitudine când răul se strecoară pe nesimțite. Să nu mai fim lași, stând tăcuți pe margine și lăsând cangrena să acapareze sufletele neîncercate. Dacă nu vom învăța nimic din istorie, vom fi obligați să o repetăm și nu cred că mai suntem dispuși să plătim acest preț al experiențelor negative.
Nu cred că Domnul ne cere să fim mai buni decât El… Scriptura ne cere să ne depărtăm de astfel de agitatori, dezbinatori, tulburători. Dreptul pe care l-am primit este să fim copii de Dumnezeu, trăind ca frații, uniți în jurul crucii Domnului. Abia atunci ne-am descoperit menirea și suntem în Biserica adevărata a lui Hristos, restul este o pierdere de vreme și amăgire!
Sorin Cigher, 31 ianuarie 2025 – Sibiu

Vreau sa va las o soluție pentru această tragedie ce se petrece încă în unele biserici. Noi credem ca sunt bisericile lui Hristos, dar în care și-au făcut “sălaș” oameni fără frică de Dumnezeu si cu prea multă dragoste de sine. Am făcut parte din astfel de biserici în cei 58 de ani pe Calea Domnului. Dar de aproape 25 de ani facem parte dintr-o biserică unde adunările generale sunt prilej de bucurie. Secretul este unul simplu de tot și poate fi implementat de orice biserică creștină.
Mai întâi trebuie sa spun ca biserica este bine structurata pe departamente; sfatul bătrânilor, muzica, administrativ, educație duminicale, clase de copiii etc.
La adunări generale NU EXISTĂ DIVERSE.
Oricine are ceva de spus se adresează departamentului respectiv potrivit a ceea ce respectiva persoană are de sesizat. Dacă responsabilul departamentului respectiv nu poate soluționa sesizarea (plângerea) respectivă, aceasta este adusă comitetului bisericii. Și dacă comitetul nu poate soluționa sesizarea, atunci se aduce în adunarea generală. Vreau să vă spun ca în 24 de ani ai bisericii nimica nu a ajuns la adunarea generală.
La noi adunările generale sunt prilejuri de mulțumire Domnului pentru purtarea Lui de grija.
Odată la 2 ani se alegea noul comitet cu care pastorul urma sa lucreze următorii ani.
Mulțumim Domnului pentru felul minunat în care a călăuzit conducerea bisericii încă de la deschiderea acesteia sa procedeze astfel.
Nu ar fi complet comentariul meu dacă nu aș spune ca avem și noi (puțini) care ar vrea “diverse” la ședințe, dar nu au de ales și trebuie să-și stăpânească dorința de-a “lucra pentru Domnul” doar la sedinta anuala, fiindcă în restul anului nu ating nici cu degetul mic la carul Evangheliei la care, culmea, trag cei care nu au nimica de comentat sau vociferat la ședința anuală.
Poate folosește cuiva gândurile pe care le-am împărtășit cu curăție de inimă și mai ales cu dorința de a vedea toate bisericile lui Hristos trăind în pace și bună înțelegere.
Vă mulțumim pentru că ne-ați împărtășit experiența dumneavoastră. Ne rugăm Domnului să dea înțelepciune tuturor fraților și surorilor în credință ca să ne purtăm cu smerenie și respect unii cu alții în adunări, pentru că misiunea noastră este aceea de a-l glorifica pe Dumnezeu în tot ce facem! Domnul să vă binecuvânteze!