
Dacă în aceste zile de sărbătoare ne salutăm cu urarea „Hristos a înviat!”, trebuie să înțelegem că învierea Domnului Isus a generat nu numai un mesaj de veste bună și o sărbătoare care trece, ci este actul care a adus o transformare profundă în lumea spirituală, privind viața de aici, cât și cea veșnică.
Pentru a descoperi binecuvântările învierii și implicațiile acestui fapt măreț, menționez că în-vierea Domnului este:
- UN EVENIMENT REAL
Învierea Domnului nu este o ficțiune sau o poveste adăugată de ucenici ca un „happy-end ” al lucrării Lui în mijlocul lumii, ci un eveniment care s-a petrecut cu adevărat. Trebuie să fim convinși de acest fapt, fiindcă îngerii care au străjuit mormântul au spus femeilor:
„Nu vă temeți; căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese.” (Matei 28:5)
Primul „Hristos a înviat!” nu a fost rostit de oameni, ci de trimișii lui Dumnezeu, care nu nu-mai că știau adevărul cu privire la cele petrecute, dar l-au și comunicat femeilor care veniseră dis-de-dimineață să vadă mormântul.
Apoi, „Hristos a înviat!” a fost și mărturia ostașilor care au păzit mormântul. Aceștia, marcați de cutremurul de pământ, arătarea îngerilor și de prăvălirea pietrei de la ușa mormântului, cu toate că erau încă cuprinși de frică, când au ajuns în cetate, au povestit preoților celor mai de seamă cele petrecute la mormânt – fapte care confirmau învierea. Numai după ce au fost mi-tuiți, aceștia și-au schimbat mărturia, spunând că trupul Domnului a fost furat de către ucenici. (Matei 28:2-15)
Tot „Hristos a înviat!” a fost și convingerea ucenicilor care au inspectat mormântul. Aceștia, după ce au văzut piatra răsturnată, fâșiile cu care a fost înfășurat trupul Domnului rămase ca un cocon, iar ștergarul care i-a acoperit fața, făcut sul și pus deoparte, au crezut că El este viu.
Cu mai multă convingere au spus „Hristos a înviat!” și toți cei care au avut privilegiul de a li se arăta Domnul după înviere. Printre aceștia pot fi enumerate femeile care au fost la mormânt și se întorceau în cetate, Maria Magdalena, care a rămas lângă mormânt, dar și ucenicii care mergeau spre Emaus, apostolul Petru, care a avut o întâlnire privată cu Domnul, și toți cei adunați în camera de sus.
Arătările Domnului, care au continuat în timpul celor patruzeci de zile de după înviere, în ocazii diferite și cu manifestări specifice, au întărit convingerea că El este viu. La unele dintre acestea, El a dovedit faptul învierii arătându-și mâinile și picioarele străpunse de cuie și chiar a mâncat înaintea celor prezenți, dovedind că nu este un duh, ci o persoană reală.
Lângă toate aceste mărturii mai putem adăuga și declarația personală făcută de Domnul Isus, care i s-a arătat lui Ioan pe insula Patmos, spunându-i:
„Am fost mort, și iată că sunt viu în vecii vecilor!” (Apocalipsa 1:18)
Toate aceste evidențe și mărturii confirmă faptul că învierea a fost un eveniment real, pe care noi trebuie să-l credem și să-l mărturisim cu toată convingerea, știind că este adevărul.
- O EXPERIENȚĂ AUTENTICĂ
Martorii învierii nu numai că au crezut în învierea Domnului, ci rând pe rând au și experimentat învierea. Aceasta a însemnat o schimbare profundă a vieții, privind perceptele personale, perspectiva asupra Scripturilor și prioritățile vieții.
Iar în ziua pogorârii Duhului Sfânt au trăit și o schimbare a naturii spirituale, devenind făpturi noi, asemenea Domnului Isus, din perspectivă spirituală.
Dacă doar sărbătorești învierea, adevărata sărbătoare o au cei care și trăiesc învierea.
- UN ETALON SUPREM
Învierea Domnului Isus a adus și o schimbare privind standardul vieții. Dacă înainte de învie-rea Domnului omul trăia după îndemnurile firii vechi, sub stăpânirea păcatului și a puterii întunericului, prin credința în înviere noi nu numai că am primit eliberarea din această robie, ci suntem chemați să trăim după un alt standard.
Călăuziți de Duhul Sfânt, trebuie să umblăm în adevăr, după lucrurile de sus și în asemănare cu Domnul. Despre această schimbare din viața lui, apostolul Pavel a mărturisit:
„Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine.” (Gal. 2:20)
Care este standardul după care îți trăiești viața? Învierea Domnului ne motivează să nu rămânem la standardul trecut, ci să trăim după etalonul vieții noi. Despre acest fapt, apostolul Pavel a scris lui Tit, spunându-i:
„…harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curețe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2:11-14)
- EVANGHELIE PRACTICĂ
Dacă în această vreme proclamăm învierea Domnului prin salutul „Hristos a înviat!”, trebuie ca nu numai în timp de sărbătoare, ci în fiecare zi a vieții care ne mai este rânduită de Dumnezeu, să proclamăm Evanghelia. Iar esența Evangheliei este vestea bună despre moartea și învierea Domnului. Despre acest fapt, apostolul Pavel a spus:
„Vă fac cunoscut, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa cum v-am propovăduit-o; altfel,
degeaba ați crezut. V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi.” (1 Corinteni 15:1-4)
De aceea, la urarea „Hristos a înviat!” adaugă și esența Evangheliei, vestind moartea și învie-rea Domnului până va veni El.
- O EXPECTATIVĂ GLORIOASĂ
Învierea Domnului Isus este și garanția învierii noastre. Despre această perspectivă glorioasă, apostolul Pavel a spus:
„…acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților. Și, după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.” (1 Corinteni 15:20-23)
Acum sărbătorim și trăim învierea în mijlocul acestei lumi, unde mai sunt dureri, încercări, suferințe de tot felul. De aceea, pentru mulți, salutul „Hristos a înviat!” este însoțit de lacrimi. Va veni însă o zi când vom experimenta învierea, fiind schimbați în trupuri slăvite, asemenea Domnului Isus. Apostolul Pavel a anticipat acel moment, spunând că:
„…însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tes. 4:16-17)
Dacă pentru lumea în care trăim viitorul este sumbru, pentru cei credincioși viitorul este glorios: marcat prin înviere, înnoire deplină, întâlnirea cu Domnul și cu cei ce au plecat înaintea noastră, și împărăția împreună cu El, toată veșnicia!
De aceea, nu te întreb cum te-ai pregătit pentru sărbătoarea învierii, ci cum îți trăiești viața și cum te pregătești pentru sărbătoarea veșnică din slavă?
Îndemnul meu pentru aceste sărbători este: sărbătorește învierea, trăiește învierea, vestește învierea și așteaptă învierea, ca să fii fericit nu numai la sărbătoarea care vine, ci toată veșnicia împreună cu Domnul!
Hristos a înviat!
Pastor Dan Boingeanu
