Jurnal de Misiune: Nu te pensiona niciodată, niciodată

A woman smiles for a photo in the tea fields of Munnar, India.

Cu aproape cincizeci de ani în urmă, eram la amvonul unei biserici din Alberta, ca pastor debutant, și rosteam prima mea predică. Îmi plăcea să spun povestiri despre Dumnezeu și atunci ca tânăr păstor și îmi place de asemenea și acum ca scriitor și vorbitor în vârstă când mă aflu la mese festive de caritate și conferințe. De vreme ce soția mea și cu mine am trăit personal povestirile despre Dumnezeu pe care le spun, îmi place chiar mai mult să le povestesc acum decât atunci când am început viața noastră de slujire.

De când am împlinit șaptezeci de ani, oamenii au început să mă întrebe: Când te vei pensiona? Această întrebare simplă necesită un răspuns complicat.

M-am „pensionat” deja din multe slujbe importante: din slujba de păstor după trei ani, din slujba de lingvist, specialist în alfabetizare și traducător al Bibliei după douăzeci și patru de ani, și din slujba de director executiv la două organizații Wycliffe după nouă ani.

Mi-am folosit abilitățile de a povesti în fiecare din aceste slujbe importante, și cu toate că am schimbat slujbe, nu m-am pensionat niciodată din slujba de povestitor. După mai mult de un deceniu de la pensionarea mea din poziții de conducere, încă scriu săptămânal editoriale bazate pe povestiri. Încă vorbesc în biserici, în tabere, conferințe și la mese festive caritabile, atât în America de Nord cât și în străinătate, particip la aproximativ șaptezeci de evenimente anual.

Nu m-am pensionat nici din vocația mea primară de a crește zilnic în asemănare cu Isus. Apostolul Pavel își compară viața cu o cursă în care aleargă pentru un premiu, și anume acela de a fi asemeni lui Isus. Creșterea în asemănarea cu Isus este bineînțeles ținta spre care fiecare din poporul lui Dumnezeu este chemat.

Îmi este greu să-i înțeleg pe cei care au o slujbă care le displace și care totuși rămân acolo până când se pot pensiona. Dumnezeu a plănuit ca noi să ne folosim aptitudinile și să ne bucurăm de munca noastră. Ray Jenkins exagerează puțin, însă este omul pe placul meu. El lucrează 40 de ore pe săptămână ca supervizor al angajaților în Colchester, Vermont. El a depășit vârsta pensionării cu mult iar în 2007 a fost onorat la Experience Works Prime Time Awards, D.C. cu titlul de Cel Mai Vârstnic Muncitor al Americii din anul 2007, la vârsta de 101 ani!

„Când ieși la pensie, nu te pensiona,” spunea Jenkins. „Caută-ți altă slujbă, ține-te de ea, mergi mai departe. Păstrează-ți mintea activă. Păstrează-ți corpul în mișcare. Vei trăi.”*

Eu nu mă voi pensiona din a-mi folosi abilitățile date de Dumnezeu pentru a construi Împărăția Lui, decât cu excepția unui colaps fizic sau mental. Înzestrarea de a povesti este una din abilitățile primite de la Dumnezeu și orice funcție aș avea sau titlu organizațional aș purta, nu mă voi pensiona niciodată din a face ceea ce îmi place și pot face bine.

Dumnezeu nu a creat ființele umane ca să stea fără să facă nimic. Fără exercițiu fizic și mental, corpurile noastre și creierele noastre se atrofiază. Însă noi trebuie să fim activi și să facem lucruri care ne plac. Am folosit cuvântul a place de trei ori în primul paragraf cu un anume motiv. Nu putem munci timp de o jumătate de secol într-o slujbă pe care o urâm fără să colapsăm emoțional sau fizic.

Când încetăm să mai schimbăm slujbele sau pasiunile, înseamnă că am ajuns la capătul vieții. Noi trebuie să continuăm să ne schimbăm activitățile și să ne păstrăm alerți. Și nu doar în ce privește corpurile noastre ci și mințile noastre. Care este folosul în a trăi o viață lungă într-un corp sănătos când creierul este decuplat și își vede de ale lui?

Mereu le spun tinerilor: „Aflați ce vă place să faceți și la ce sunteți buni și apoi căutați să vă instruiți în asta ca să faceți și mai bine. Luați-vă o slujbă care vă place și pe care o puteți face bine. Puteți renunța la o slujbă, dar nu ar trebui să renunțați niciodată să vă folosiți punctele forte și abilitățile primite de la Dumnezeu pentru a construi Împărăția Sa.”

Iar bătrânilor le spun și lor: „Când vă pensionați din slujba voastră, nu ieșiți la pensie. Ocupați-vă cu a vă folosi talentele și abilitățile, cu a face lucrurile care vă plac. Folosiți-le pentru avansarea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ, sau folosiți-le în alte situații, însă folosiți-le. Să nu ieșiți niciodată la pensie din a vă folosi abilitățile.”

Dumnezeu nu plănuiește ca poporul Lui să stea într-un repaus nesfărșit, fără să facă ceva pentru a construi Împărăția Lui. El are pentru creștinii vârstnici planuri care depășesc cu mult vârsta tinereții noastre sau munca obișnuită.

Robert Browning spune atât de bine în prima strofă a poeziei sale, „Rabbi Ben Ezra”:

Îmbătrânește cu mine alăturea!
Ce-i cel mai bun veni-va,
Capătul vieții, pentru care începutul a fost făcut:
Timpii în a Sa mână ne sunt
Cel ce a spus „Un întreg am prezis,
Iar tinerețea-i abia jumătate; în Domnul te-ncrede:
Privește la tot, nu-i nimic de temut!”

Am peste șaptezeci de ani, din care cinci decenii de muncă intensă pentru Dumnezeu, și mă aflu de-a binelea la „capătul vieții, pentru care începutul a fost făcut”.

După cum se vede, este fără îndoială jumătatea cea bună a vieții!

*Emily Wood. „Experience Works Prime Time Awards 2007.” Experience Works. 9 Oct. 2007
** Browning, Robert. „Rabbi Ben Ezra.” The Oxford Book of English Mystical Verse. Nicholson & Lee, eds. (Oxford: The Clarendon Press, 1917)

Sursa: A Bonk on the Head, de Jack Popjes

Tradus și Adaptat de Wycliffe România

 

Adaugă comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.