Acesta a fost titlul unui articol publicat de Christian Post cu ceva timp în urmă. Curiozitatea, sigur, a adus multe click-uri. Convingerea teologică din spate a adus și multă bucurie. De ce? Pentru că răspunsul propus a fost: am scăpat de sub mânia lui Dumnezeu!
Înainte de a oferi ceea ce cred că este răspunsul Scripturii la această întrebare, aș spune ceva despre „scăparea de sub mânia lui Dumnezeu.” Cei care susțin o răpire pretribulaționistă (înainte de începerea Necazului cel Mare), au la bază convingerea următoare: dacă creștinii ar rămâne pe pământ în timpul Necazului, ar fi și ei obiectul mâniei lui Dumnezeu. Nu-i necesar să mai arătăm că acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată pentru copiii lui Dumnezeu. Cristos a îndurat și a epuizat mânia lui Dumnezeu pe cruce, mânie meritată de noi. Așadar, toți credincioșii vor fi răpiți sau transferați sau smulși de pe pământ înainte de startul Necazului.
Nu este locul aici să mai răspund la ideea că vor fi șapte ani de mare necaz undeva în viitor. Deși suferința și persecuția poporului lui Dumnezeu va crește pe măsură ce ne apropiem de revenirea lui Cristos, nu găsim nici un indiciu clar în Scriptură care să vorbească despre șapte ani fizici. De fapt, Scripturile arată că întreaga perioadă a Bisericii, de la prima venire până la a doua venire a lui Cristos, în care și noi trăim, este perioada necazului cel mare și a suferinței.
Bun, dar ce facem cu argumentul susținut în articol și de către cei care cred într-o răpire secretă? Dacă credincioșii rămân pe pământ în timpul revărsării peceților, a trâmbițelor și a potirelor judecății, nu vor suferi și ei mânia divină?
În primul rând, judecata peceților, a trâmbițelor și a potirelor a început deja și va continua să lovească lumea de la înălțarea lui Cristos. Întregul argument este fals bazându-se pe ideea că aceste trei seturi de șapte judecăți sunt rezervate pentru anii finali dinaintea revenirii lui Cristos. O citire atentă a cărții Apocalipsa arată că aceste seturi caracterizează, de fapt, întreaga perioadă a Bisericii, în care noi trăim. Da, intensitatea lor va crește pe măsură ce ne apropiem de concluzia istoriei. Dar aceste judecăți sunt mediul în care trăim de 2000+ ani. Ele au fost turnate, sunt turnate și vor fi turnate tot mai mult până la revenirea lui Cristos.
Este evident, atunci, că poporul lui Dumnezeu poate trăi pe pământ în mijlocul acestor manifestări ale mâniei lui Dumnezeu, nefiind obiectul mâniei și fără a suferi din pricina lor. Asta nu înseamnă că suntem scutiți de suferință. Ar fi imposibil să trăiești pe un pământ judecat fără să resimți într-o anume măsură disconfort și durere.
Pavel spune în Romani 1:18 că „mânia lui Dumnezeu se descoperă” în prezent. Însă tot el spune că obiectul ei sunt „nelegiuiții.” Când pământul suferă din cauza dezastrelor naturale și a depravării morale, toți suferim, într-un fel sau altul, aceste manifestări ale blestemului și a mâniei divine. Dar mânia este îndreptată spre necredincioși, nu spre credincioși. Indiferent ce resimțim noi, intenția lui Dumnezeu nu este să experimentăm mânia Sa pentru păcatul nostru.
Unul din textele preferate al celor care cred în răpirea dinaintea Necazului este Apocalipsa 3:10. Însă cumva aceștia nu observă că despre „ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă”, Domnul Isus spune că are un scop și un grup țintă: „ca să încerce pe locuitorii pământului.” Peste tot în Apocalipsa expresia „locuitorii pământului” face referire doar la necredincioși. Da, „toată lumea” va fi atinsă de mânia divină, dar va fi experimentată ca mânie doar de cei care nu și-au pus credința în moartea ispășitoare a lui Cristos pe cruce.
Încă un lucru: cei care cred într-o răpire înainte de Necaz, cred și că mulți oameni vor veni la credința în Cristos în timpul așa numitului „Necaz cel Mare.” Dar dacă ei vor face parte dintre răscumpărați, nu vor suferi mânia divină. Totuși vor fi pe pământ, vii, în timp ce judecata lui Dumnezeu ar cădea. Dacă este posibil ca acei credincioși să rămână pe pământ (conform acestei păreri) când va cădea mânia lui Dumnezeu, de ce nu s-ar putea și cu întreaga Biserică?
Așadar, nu, nu va exista un scenariu în care milioane de creștini dispar dintr-o dată și necredincioșii vor face pe detectivii pentru a-i găsi. Asta funcționează doar în filme.
Nu există două etape ale revenirii lui Cristos: una înainte de presupușii șapte ani de necaz și una după. Răpirea nu are loc cu șapte ani înainte de A Doua Venire. Oh, răpirea va fi cu siguranță! (vezi 1 Tes. 4:13-18, 1 Cor. 15:50-55). Dar va avea loc în același timp cu A Doua Venire. Cristos va coborî din Cer, aducându-i cu El pe cei care au murit în credință. Ei vor învia instantaneu, primind trupuri glorificate. Mai apoi, cei care sunt în viață vor fi răpiți, smulși pentru a se întâlni cu Domnul în văzduh. Domnul Isus va continua coborârea Sa pe pământ, într-un proces neîntrerupt, după care-i va distruge pe toți cei ce s-au opus Lui (Apoc. 19:11-21).
Deci, ce va avea loc la 30 de secunde după răpire? Simplu! Domnul Isus „va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu” (Apoc. 19:15), la întâlnirea cu necredincioșii lumii în ceea ce este numit Armaghedon (Apoc. 16:16, 19:17-19). Toți aceștia vor „pieri uciși de sabia” care va ieși din gura Regelui Isus.
Iosua Faur
Pastorul Bisericii „Sfânta Treime” Brăila
