Larry Sanger, cofondator al Wikipedia și fondator al Citizendium. Sursa imagine: http://www.larrysanger.org/lsanger02.jpg
Săptămâna trecută, Larry Sanger, cel care în anul 2001 a fondat Wikipedia, a publicat un eseu amplu în care încearcă să prezinte parcursul său de la scepticism la creștinism. În cea mai mare parte a vieții sale de adult, Sanger a fost un sceptic convins, și specializat în filozofia analitică – un domeniu dominat de atei și agnostici. Deși a petrecut 35 de ani ca necredincios, nu s-a considerat niciodată ostil față de credință, ci doar lipsit de dovezi care să îl convingă. Mărturia sa se adresează celor care împărtășesc acest scepticism rațional, dar cu o atitudine deschisă la idei noi.
Citind povestea lui Sanger, am fost impresionat de câteva aspecte.
1. Eșecul de a da un răspuns bun întrebărilor sincere, poate fi un catalizator al necredinței.
Sanger a crescut în Biserica Luterană – Sinodul Missouri, dar până la mijlocul adolescenței, credința sa în Dumnezeu s-a pierdut treptat. Decizia finală de a părăsi credința a fost alimentată de răspunsul nesatisfăcător al unui pastor la întrebările sale:
„La un moment dat, în adolescența mea târzie, îmi amintesc că am contactat un pastor – nu îmi amintesc exact pe cine – pentru a-i pune întrebările mele sceptice. Mi s-a părut un gest curajos pentru un adolescent, dar nu eram motivat numai de rebeliune. Aveam cu adevărat nevoie de ajutor și îndrumare pentru a înțelege aceste lucruri. Din păcate, pastorul nu a reușit să formuleze răspunsuri clare sau convingătoare la întrebările mele. Părea că încearcă să se scape repede de mine, îl deranjau întrebările mele și simțeam chiar că mă trata cu dispreț. Mi se părea că nu îl interesam, ba chiar aveam impresia că se simțea amenințat de mine. Am fost de-a dreptul bulversat. Paguba s-a produs rapid: faptul că am fost întâmpinat cu un dezinteres ostil de o persoană, de la care mă așteptam, ei bine, să mă păstorească (n.t. în sensul de îndrumare spirituală), nu a făcut decât să îmi confirme raționamentele mele pentru necredință…
Privind înapoi, cred că, ceea ce mi-a afectat profund credința, a fost faptul că mi s-a spus că nu ar trebui să pun atât de multe întrebări. Acesta este un lucru deosebit de rău de spus unui copil, deoarece el va trage concluzia (așa cum am făcut-o eu), că doar oamenii dogmatici, care sunt lipsiți de curiozitate și incapabili să răspundă la întrebări dificile cred în Dumnezeu. Prin urmare, o astfel de credință trebuie să fie irațională. Așa am crezut atunci. Oh, cât de mult m-am înșelat, și cât de mult timp mi-a luat să-mi dau seama de greșeala mea…”
Această poveste ar trebui să reaprindă pasiunea fiecărui slujitor de a se familiariza suficient cu domeniul apologeticii, astfel încât să poată găsi răspunsuri la întrebările și obiecțiile pe care oamenii le au față de creștinism. De asemenea, ar trebui să cheme creștinii la o atitudine de compasiune și grijă pastorală, nu de iritare sau dispreț, față de cei care au întrebări.
2. Forța cumulativă a mai multor argumente pentru existența lui Dumnezeu poate fi mai convingătoare decât oricare dintre ele luat individual.
Deși Sanger a considerat „argumentul reglajului fin”, ca fiind cel mai impresionant și convingător argument pentru existența lui Dumnezeu, el a declarat, că nici măcar acest argument nu a l-a putut convinge pe deplin. Cu atât mai puțin celelalte argumente tradiționale. (N.t: Argumentul reglajului fin – o variantă a argumentului designului inteligent – se folosește de fizica modernă ca dovadă a existenței lui Dumnezeu. Fizica modernă sugerează că, în absența oricărei intervenții divine, șansele ca un univers atât de complex precum al nostru să ia naștere, ar fi fost infime.)
„Experiența mea în studiul și predarea argumentelor clasice nu îmi oferise un mare respect pentru ele. Mi se părea banal să găsesc lacune în astfel de argumente—lacune suficient de mari încât să îmi justifice poziția de a nu accepta concluzia existenței lui Dumnezeu. Poate că cea mai mare obiecție pe care o aveam față de aceste argumente era că niciunul nu reușea nici măcar pe aproape să demonstreze existența lui Dumnezeu, mai ales a Dumnezeului Bibliei. Poate că acestea aduceau un oarecare progres în argumentare, dar doar parțial.”
Acel progres parțial a avut tot mai multă influență asupra lui Sanger pe măsură ce studia. Efectul cumulativ al forței argumentelor a devenit mai puternic decât a crezut el posibil inițial.
„Ceea ce m-a frământat mai mult decât orice a fost faptul că, luate împreună, aceste argumente sunt mult mai convingătoare decât crezusem. Privite individual, aceste argumente pot părea relativ slabe. Așa cum am menționat, argumentul contingenței (n.t. întemeiat pe natura contingentă a lucrurilor) arată doar că există o ființă necesară. Argumentul cauzalității demonstrează doar că universul a avut o cauză externă, dincolo de el însuși. Argumentul designului inteligent indică doar că universul are un anumit tip de creator. Argumentul moralității ar putea adăuga că acest designer este, într-o anumită măsură, binevoitor, dar nu se înțelege că el trebuie să fie un Dumnezeu personal. Dar ce se întâmplă atunci când combinăm toate aceste argumente pentru a construi un caz unitar în favoarea existenței lui Dumnezeu? Nu sunt sigur că această idee îmi trecuse vreodată prin minte – cu siguranță nu cu claritatea pe care o am acum…”
Iată concluzia lui Sanger:
„Ce-ar fi dacă aceste argumente ar putea fi dezvoltate cu oarecare rigurozitate? M-am întrebat. Rezultatul ar fi ‘argumentul celei mai bune explicații’: să consideri toate premisele – ale tuturor acestor argumente ca date ce trebuie explicate. Ar putea „Dumnezeu există” să fie cea mai bună explicație? Am recunoscut că, poate, chiar așa este.”
(N.a. Acest argument este similar cu abordarea lui Gavin Ortlund în „Why God Makes Sense in a World That Doesn’t” (De ce Dumnezeu are sens într-o lume care nu are), unde el prezintă un argument cumulativ pentru existența lui Dumnezeu, arătând cum mai multe linii de dovezi—raționamente filozofice, frumusețea universului și adâncile dorințe existențiale ale umanității—converg pentru a face credința în Dumnezeu nu doar plauzibilă, ci cea mai convingătoare explicație a realității.)
3. Caracterul creștinilor—mai ales în mediul online—îi poate atrage pe oamenii sau îi poate respinge.
Sanger subliniază importanța modului exemplar al comportamentului creștinilor atât față în față, cât și online. Mulți creștini au dat dovadă de un comportament și niște puncte de vedere demne de respect. El a contrastat comportamentul creștinilor cu maniera enervantă a „Noilor Ateiști”, cu care împărtășea cel puțin anumite puncte comune în ceea ce privește scepticismul. Deoarece creștinii pe care i-a urmărit în mediul online erau serioși și amabili în modul lor de a interacționa, perspectivele prezentate de ei au câștigat credibilitate.
„Noul Ateism a devenit, dacă se poate spune așa, tot mai grosolan, până în punctul în care mă întrebam dacă am fost vreodată ca ei. În orice caz, nu consider că am fost; aveam prea mult respect pentru familia și prietenii creștini. În mod similar, am observat creștini pe rețelele sociale comportându-se adesea (deși nu întotdeauna) cu maturitate și grație, în timp ce criticii lor adesea se comportau ca niște troli iritanți. Unii dintre oamenii pe care am ajuns să îi îndrăgesc cel mai mult erau creștini. Și unii dintre ei erau extrem de inteligenți. Ciudat. Atitudinea anti-creștină din jur, tot mai disprețuitoare, m-a făcut să îmi doresc să îi apăr pe creștini…
Poate că ar fi bine să reflectăm și la cealaltă fațetă a acestei concluzii—prejudiciul adus credibilității creștinismului atunci când credincioșii se comportă online într-un mod ofensator și răutăcios, ca niște troli.
4. Biblia este cea mai bună resursă pentru cineva care începe să se apropie de creștinism, iar instrumentele potrivite fac diferența.
Afinitatea tot mai mare a lui Sanger față de creștinism a fost intensificată printr-un studiu mai profund al Bibliei. Determinat de curiozitate și interes, el a folosit fiecare instrument pe care îl avea la dispoziție—planuri de studiu, comentarii, aplicații biblice și hărți—abordând Scriptura cu aceeași analiză meticuloasă pe care o aplicase anterior filosofiei.
„Când am încercat cu adevărat să o înțeleg, am descoperit că Biblia era mult mai interesantă și—spre șocul și consternarea mea—mult mai coerentă decât mă așteptam. Am căutat răspunsuri la toate întrebările mele critice, gândindu-mă că poate alții nu s-au gândit la problemele pe care le vedeam eu. Mă înșelam. Nu doar că se gândiseră la toate aceste probleme – dar și la altele pe care eu nu le luasem în considerare – ci aveau și poziții bine fundamentate cu privire la ele. Nu am crezut din start răspunsurile lor, care uneori mi se păreau forțate sau improbabile. Dar, de multe ori, erau surprinzător de plauzibile. Biblia putea să reziste interogării; cine ar fi crezut?
Treptat, am realizat că mă familiarizam cu tradiția teologică veche de două mii de ani. M-am simțit sincer rușinat să îmi dau seama că, deși aveam un doctorat în filosofie, nu înțelesesem niciodată cu adevărat ce este teologia. Am descoperit că teologia este o încercare de a sistematiza, armoniza, explica și, într-o anumită măsură și justifica multitudinea de idei conținute în Biblie. Este ceea ce fac oamenii raționali atunci când încearcă să înțeleagă Biblia în toată bogăția ei. Ideea că Biblia ar putea, de fapt, să fie o carte demnă de o astfel de cercetare nu-mi trecuse niciodată prin minte. Cu atât mai puțin mă așteptam să descopăr că o poate susține într-un mod interesant și plauzibil.”
Atât de mulți oameni sunt curioși despre Biblie în zilele noastre. Având în vedere că a crescut achiziția de Biblii și interesul pentru diverși filosofi și comentatori care își oferă perspectivele asupra Scripturilor, ar trebui să ne îndemne să nu privim Scriptura ca pe un motiv de jenă, ci ca pe un tezaur nesfârșit de comori. Biblia este cel mai prețios lucru pe care îl avem. Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său!
Îndemn la rugăciune pentru Larry Sanger:
Povestea lui Larry Sanger nu s-a încheiat. El continuă să citească, să scrie și să reflecteze. În prezent, analizează afirmațiile diferitelor denominațiuni. Este clar că recunoaște nevoia unei biserici locale și a comuniunii cu alți credincioși.
Putem și ar trebui să ne rugăm pentru el în zilele următoare, pe măsură ce crește în noua sa credință. De asemenea, putem învăța din povestea lui cum să interacționăm mai bine cu cei care iau în considerare veridicitatea afirmațiilor lui Hristos.
