Despre plânsul creștinilor, diferența între jelire și depresie în metodologia [APCCM = Auditarea Personală în Consilierea Creștină Multidisciplinară].
Evident că fiecare caz trebuie evaluat și nu ai cum să faci diferențe dacă nu cunoști nici una, nici cealaltă, lucru care din păcate e foarte problematic în consilierile creștine.
Oricum nu cunosc nicio metodologie de consiliere creștină în literatura românească care să facă diferențe între JELIRE și DEPRESIE.
APCCM e singura care face astfel de diferențe și în acest caz, evident, apud literatura științifică și experiența clinică și Biblia, pentru că nu eu am inventat aceste diferențieri evidente clinic și spiritual.
Cele de mai jos sunt doar ca informație generală (deși e mai tehnic), nicidecum ca diagnostic etc.
Domenii de evaluare în diferențierea JELIRII de DEPRESIE
Consider următoarele domenii în evaluarea APCCM în diferențierea JELIRII de DEPRESIE, care poate fi foarte asemănătoare (deși diferită) sau chiar suprapusă:
1. Stare emoțională / afectivă
- JELIRE – Tristețe și disforie
- DEPRESIE – depresie prelungită / constantă
Atenție la înțelegerea clinică și teologică corectă a diverselor forme de depresie, vezi clasificările depresiei în carte.
2. Suferință / mâhnire / întristare profundă
- JELIRE – se referă la o pierdere specifică, identificabilă
- DEPRESIE – de obicei e omniprezentă și afectează majoritatea fațetelor vieții
Atenție la înțelegerea teologică a pierderii pentru ca să nu fie confuzie cu afirmații de falsă smerenie sau de superspiritualizare.
3. Vinovăție
- JELIRE – regrete și vinovăție asupra unor evenimente identificabile, specifice
Trebuie inclusă înțelegerea vinovăției și din punct de vedere teologic, nu doar psihic și social, pentru segmentul creștin, cu soluții biblice de auditare în Noul Testament.
- DEPRESIE – sentimente de vinovăție puternice ce trebuie încadrate în tabloul depresiei
Vezi cartea de clasificare și evaluare. Atenție la limbajul spiritualizat greșit și riscant de genul „am păcătuit și Domnul nu mai mă poate ierta”, pentru că poate exista risc suicidar dacă nu evaluezi și întrebi sau poate fi simptom clinic depresiv.
4. Speranța
- JELIRE – pierdere de speranță focală și episodică, dar totuși omul poate vedea un viitor
Înțelegerea speranței teologic corect.
- DEPRESIE – lipsa de speranță persistentă și mereu prezentă
Înțelegere în context clinic, social, psihic, teologic creștin, pentru că lipsa ei poate ascunde eventuale riscuri suicidare (dacă nu evaluezi / întrebi).
5. Plăcerea
- JELIRE – capacitate normală de a simți plăcere din activitățile și interesele obișnuite persoanei. Nu scade interesul.
- DEPRESIE – interes scăzut, plăcere scăzută sau chiar inexistentă / anhedonie
Vezi clasificarea depresiei. Atenție și la înțelegerea cultural-spirituală creștină asupra plăcerii și a se avea în vedere și gândirea laică freudiană pentru a evita eventuale confuzii.
6. Valoarea personală
- JELIRE – se menține
- DEPRESIE – se pierde, lipsa de valoare personală „nu valorez nimic / sunt un nimeni”
Atenție la conceptualizarea teologică creștină când depresivul zice „nu mai contează că Isus a murit și pentru mine, eu nu merit”. Asta e simptom depresiv, spre deosebire de „nu am eu valoare pentru că nu vreau să mă mândresc, dar Cristos a murit și pentru mine”. Diferența e mare.
7. Fluctuări de simptome
- JELIREA – vine în valuri și se ameliorează cu timpul și cu înțelegere teologică corectă (vezi articolul anterior etc.)
- DEPRESIA – constantă
8. Ideație suicidară
- JELIRE – pasivă, dar poate exista și dorința de suicid care vine și pleacă. Se ameliorează cu timpul. Trebuie evaluare risc etc.
- DEPRESIE – constantă. Trebuie evaluare risc etc.
Nu detaliez aici așa ceva, ci doar în cărți, conferințe etc. Evaluarea e importantă. Medicul specialist evaluează etc. Atenție la versetele anti-suicid pe care eu personal le-am folosit cu succes cu ajutorul Domnului în anumite situații de criză.
Creștinii care s-au tratat și au aplicat versetele, principiile biblice și APCCM au trăit și s-au integrat înapoi în biserică și familie.
Mărturii și realitate practică
Pentru mine sunt probabil cele mai mari binecuvântări în domeniu și pe care Dumnezeu a permis să le văd atunci când aud:
„băiatul meu nu s-a mai sinucis după ce a făcut sesiunile cu dvs. E bine acuma.”
„soția nu mai urlă, își ia tratamentul și aplică versetul ce l-ați spus și acuma vrea iar să trăiască, e iarăși bine în casă și mergem iar la biserică”
„am crezut greșit toată viața noastră că noi creștinii nu putem avea depresie și psihoză și că nu trebuie să luăm medicamente. Știam că la creștini așa ceva nu există. Am auzit că nu putem să luăm medicamente. Nu vorbim așa ceva la biserică. Acuma că le ia și își schimbă atitudinea pe baza versetelor e iarăși bine. Vreau să merg să spun și la alții din alte biserici că poți avea așa boli și medicamentele de la doctor ajută dacă ai nevoie.”
Personal nu am niciun merit, ci Dumnezeu și medicația au vindecat suferinzii creștini cooperanți. Datorită confidențialității, exemplele sunt trunchiate, parafrazate și anonimizate.
Încurajare biblică
Creștinul suferind în jelirea sa trebuie să mai știe că „Însă Dumnezeu, Care-i încurajează pe cei descurajați…” 2 Corinteni 7:6a îl iubește și îi vede suferința umană prin care trece.
Avem confortul odihnei spirituale în El:
„Cel ce locuiește la adăpostul Celui Preaînalt se odihnește la umbra Celui Atotputernic. El Îi zice Domnului: „Adăpostul meu, Fortăreața mea, Dumnezeul meu în Care mă încred!”” Psalmii 91:1-2
GBU
Dr Vlad Schlezak, MSc, medic psihiatru creștin, fondator psihoterapie / consiliere creștin-medicală APCCM, autor, speaker
